Prima reacție, recomandată prin toate canalele de însăilare, ca la dentist, la
poartă nouă; semn că românul de rând este onest și credul. Nu ne-ar fi dus mintea la
potlogării. Luaserăm de bune analizele avântate, limbajul isteric și lipsit de substanță,
sondajele mincinoase, jocul de-a democrația. România este muiată în propagandă de
prin 1938. Fie una, fie alta, nu și-a mai revenit.

Pe scurt, nu numai că figurile cele mai
impozante s-au rostogolit de la balcon, dar în locul lor au apărut două pațachine de care
foarte puțini și-au făcut obiceiul să audă. Când V.C. Tudor suise pe scenă, măcar era
cunoscut. Cât și, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu. Unul trebuia să-l impună pe
celălalt. Prietenii mei radical anti-comuniști din Iași țipau speriați prin toate barurile:
Votați-l pe Iliescu! – în cârdășie cu teoria răului cel mai mic. S-au făcut de râs. Punct
lovit pentru Securitate, care continua să distribuie polonicele.

Crema intelectualității l-a susținut apoi pe Traian Băsescu, turnătorul favorit al
marinarilor. După ce luaserăm leapșa cu alt fenomen, Emil Constantinescu, încurcat în
ițele serviciilor. Pentru a nu pomeni măcar în șoaptă numele lui Klaus, ca să nu se
trezească. Pe scurt, nimeni n-a reușit nimic. De ce par dintr-odată atât de îngroziți? Și
până acum, de fiecare dată, nu ne-am ales decât cu soluțiile Securității (despre care vei
auzi că nu mai există, cititor neatent!). Despre Călin Georgescu se spune că ar fi rusofil
(dar Iliescu ce era?), despre Elena Lasconi, că ar proveni din laboratoarele fostului șef
al SRI, azi cercetat la conturi. Ca și cum Iohannis, cu care s-au simțit atât de bine, s-ar
fi aflat în solda suedezilor.


În opinia mea, nu s-a schimbat nimic. Problema e că nu sunt potrivit să am o
opinie: văd securiști peste tot. Poate greșesc, dar măcar nu mă zbuciumă noutatea.


Nucleul de combatanți ai serviciilor secrete a decis să mai pună o pătură între ce-a fost
și ce trebuie să fie. Țolicul Mayei. Am mai întâlnit eroarea asta: dacă-l desemnăm pe
Călin Georgescu drept dușman al patriei, automat Ciolacu și Ciucă și toți ceilalți
mameluci năimiți ne devin prieteni prin contrast. N-am fi ajuns în această fundătură
dacă ar fi fost.

E o întrecere pe ramură pentru cine îmbrobodește mai bine populația. E un dat
aproape natural că nu avem candidați. Înainte, măcar, asta era treaba comuniștilor să
se-ngrijească. După ce s-au împleticit puțin, teoretic, au existat șansa Paul Goma sau
Nicolae Manolescu, amândoi carotați de marele om politic democrat Corneliu Coposu,
cu partidul în bernă. N-ar fi făcut mare brânză nici ei, pentru că situația necesită mai
mult de un individ cu bune intenții. Dar, măcar la acea vreme, jucau amândoi cartea
decenței. Am avut ce-am avut, de ne smulgem părul din peruci și amărăciunea din
gene. Din răul mai mic, nu știu cum am reușit, întotdeauna am ales ce era mai prost.

Acum ne-au rămas o gogoașă de dreapta și una de stânga. Ce-ar fi fost diferit
dacă în finală s-ar fi calificat Ciucă și Ciolacu? Discursul european? Asocierea noastră
cu civilizația occidentală, exceptând miliardele aruncare cu lopata pentru a ne ține
tâlharii acasă, nu este decât atât: un discurs. Iliescu solicita trupe conducerii URSS în
decembrie 1989 și nu s-a mai revoltat nimeni. A reactivat majoritatea notorie a celor
puși în slujba patriei… sovietice. Au scuipat câțiva în sân și cam atât. Mai multă
garagață fac acum. Să te fi dus atunci cu jalba prin unitățile economice ale Capitalei, ai
fi ieșit cu capul spart. Acum își frământă mâinile? Nu asta au plantat? De unde să fi
venit speranța democrației, când minerii au luat-o-n ghete la cererea conducătorilor
iubiți încă din 1990? Și Elena Lasconi, și Călin Georgescu se trag direct din mantaua lui
Ion Iliescu. Și-a lui Petre Roman. Și-a lui Miron Cozma.


Securitatea acreditează impunerea câtorva noțiuni cu rază lungă de acțiune:
gogoșile rămase în cursă ar reprezenta grupări aflate împotriva sistemului. Nici nu-mi
vine să comentez. De unde, atunci, alarma? Nu e de bine să fii împotriva unui sistem


corupt, plin de hoți și de incompetenți! Este singurul loc unde un om de onoare se poate
afla!

O altă insinuare: voturile cu cea mai mare pondere în favoarea celor doi au fost
date de membrii exilului (încă edulcorat numit diaspora). Am mari îndoieli că nu s-au
folosit de această intoxicare pentru a manipula mai bine. Au fost renumărate opțiunile,
dar numai cele din țară (dacă or fi fost și acelea!); sacii de peste hotare au fost lăsați
neatinși. Nu vi se pare măcar ciudat? Dacă între Elena Lasconi și Marcel Ciolacu –
speranța democrației băștinașe! – n-au fost decât 3.000 de năuci, nu ar fi fost măcar
aluziv interesant să se umble la total? S-a considerat că nu e necesar.

Unde mai avem loc și de anomalia discrepanței dintre om și grup? Ciurda lui
Ciolacu și-a tras locul întâi la Parlament. E o mișcare participantă la aceeași revoltă
împotriva sistemului? Bă, voi nu mai aveți nici o imaginație?


Atâtea institute de sondaj și personalități marcante au dat-o-n bară cu
predicțiile… Aceiași analiști vin acum să ne spună cum va arăta România cu Călin
Georgescu sau Elena Lasconi la conducere. Cum de știu atât de precis, când n-au fost
capabili măcar să pomenească în trecere numele celor doi din finală? Nesimțirea și
incompetența, spălarea creierilor sunt maladii fără leac. Și toate relele… Un om cu bun-
simț întrevede că a sosit timpul să nu se mai agite. În fond, ce-a făcut Iohannis atât de
macabru să înfunde România și, mai ales, de ce nu l-a oprit nimeni? Abia găsea putere
să se smulgă din așternuturi pentru a se deplasa dormind într-o vizită peste hotare sau
spre terenul de golf. Ce pot face mai rău Călin Georgescu sau Elena Lasconi decât Ion
Iliescu și cei care i-au urmat? Măcar pentru că am ajuns aici…


Iar vremurile sunt amenințătoare de vreun secol.

Liviu Cangeopol
3 decembrie 2024

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro