Iată unul dintre ele. Unul atât de grav și de serios încât face chiar și acum ca cei doi candidați la funcția prezidențială din România să se ferească să vorbească despre poziția privind posibila partiție a Ucrainei ca parte a impunerii „planului de pace Trump”. Sunt de acord sau nu cu principiul cedării de teritorii, iau în considerare să susțină posibilitatea redesenării teritoriilor naționale și, dacă da, vor schimba doctrina de securitate a României admițând că, în anume circumstanțe, țara noastră poate abandona Acordurile de la Helsinki prin care se garantau ca inalienabile frontierele de după cel de-al Doilea război Mondial de-Al Doilea Război Mondial.
În principiu, chiar ar trebui să se pronunțe rapid deoarece unul dintre ei va deveni coordonator de politică națională și de securitate și comandant suprem al armatei române și șef al CSAT.
Există două mari scenarii.
Unul în care să nu fie de bază că facem parte – și că asta va continua pe linia ascendentă de acum a integrării organice – din structura UE și NATO. Atunci n-am avea de ce să ne facem griji, pentru că prin însăși esența lor, arhitectura celor două organizații îi definește puterea prin respectarea actualului desen al frontierelor naționale și pe dorința instituțională de a aduce cât mai aproape dezvoltarea națională din Statele membre, alocând. fondurile europene fără de care multe națiuni, inclusiv a noastră, ar fi nevoite să treacă în căutarea altor sponsori, acceptând desfacerea actualelor programe prin care să se alimenteze visteriile.
Dar mai există și cea de-a doua variantă prin care, din motive diverse, poate chiar foarte rapid, plecând de la ceea ce-ar putea fi „precedentul ucrainean”, unele state europene să recunoască unilateral deplasări de frontieră rezultate din dezmembrarea Ucrainei și să ceară recunoaștere internațională pentru alipirea teritoriilor respective la alte State. Procedeu care, mai târziu, s-ar putea aplica în alte situații similare post-conflict, deschizând calea spre războaie.
Este posibil să se ajungă aici?
Cu siguranță că da. Depinde, cum spuneam într-un articol precedent, de criterii care vor fi invocate pentru a justifica permutările respective. Unul dintre acestea s-ar baza pe liniile de demarcație care se desenează în diferite mari cancelarii ale lumii (cea de care vorbim azi este actualizată pentru 2022) și care figurează pe „Harta limbilor și zonelor de influență în Europa de Est”, autor Czeslaw Miklosz și pe care o să găsiți pe Wikipedia ilustrează această imagine:
Ca să fie clar pentru toată lumea, sigur că există un ansamblu de țări definite teritoriale. termenul generic „state din Europa Centrală și de Est” dar, dacă vă uitați foarte atent, vedeți că din ansamblul fostelor țări comuniste (delimitat cu o linie roșie) se creează o sub-categorie, cea a statelor cuprinse în aria germanică, cele separate. de celelalte cu linie albastră.
State suverane plus o regiune, Transilvania. Plus încă una, încă nu în UE, posibil definind regiunea Transcarpathia din Ucraina. Aceasta din urmă revendicată de Ungaria, subiect permanent și veche de dispută care s-ar putea să fie acum tranșată ca urmare a unor eventuale modificări impuse de cedări de teritorii către Ucraina?
Va trebui să ne pregătim pentru scenarii multiple, pentru că nimeni nu e foarte sigur cum va arăta harta finală după negocieri. Cum nimeni nu știe cine va fi invitat la convorbirile de pace și aici, din nou, întrebarea care ar fi esențială pentru viitorul României: care dintre candidați poate garanta (și cu ce argumente) că se bate pentru a fi acolo, măcar în anticameră, măcar pe undeva în apropierea locației unde se vor întruni decidenții și, la un moment dat, să spună ceva și despre viziunea românească. Dacă există.
Aceasta ar fi una dintre reprezentările cele mai realiste ale Planului Trump.
Nu rămâne să spunem dacă nu ar interesa și altceva decât politica certăreață, primitivă, conspiraționistă și adeseori infantilă, care primește în acest moment și care se va răzbuna pe multe dintre opțiunile de viitor ale țărilor noastre. Întrebați-vă cine vrea, poate și are capacități de joc pentru a profita de asta. Se activează „linia albastră” și când? Nu uitați, mai circulă o altă hartă de separare, vom vorbi despre ea, și ea casus belli, la fel de importantă, cum ar spune eternul Dughin:
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro