În 2025.
Atunci va putea fi pus în aplicare un proiect-șoc, anunțat luni în Knesset de către Bezalel Smotrich, ministru israelian de extremă dreaptă, care pledează, din nou, pentru anexarea coloniilor israeliene din Cisiordania.
Care este argumentul pentru o asemenea inițiativă?
Foarte simplu, răspunde Smotrich, ministru de finanțe, dar și responsabil pentru gestionarea civilă a situației din Cisiordania: crearea unui Stat Palestinian, așa cum cere rezoluții repetate ale Adunării Generale a ONU, „ar însemna punerea în primejdie a înseși existenței Israelului”.
Cum anume?
Ministrul israelian a luat deja măsurile pentru pregătirea structurilor necesare pentru respectiva anexiune, care înseamnă, așa cum a afirmat, aplicarea integrală a suveranității israeliene asupra coloniilor din „Iudeea și Samaria”, denumirile biblice folosite de israelieni pentru a indica Cisiordania, unde, în acest moment, trăiesc aproximativ jumătate de milion de coloni israelieni și 3 milioane de palestinieni.
Are oare dreptate, chiar dacă asta ar putea duce la un conflict deschis și mai intens în zonă?
Răspunsul îl veți găsi în expunerea de motive prezentată de Smotrich (foto), pe atunci parlamentar și șef al Partidului religios sionist) în Knesset, dar nu acum, ci încă din 2017, cea mai clară, elocventă și precisă descriere a unui plan care să schimbe frontierele Israelului și să-i confirme noul statut de putere. O viziune care, din momentul în care a fost expusă, s-a bucurat de sprijinul entuziast al extremei drepte religioase, dar a stârnit și temeri foarte serioase, așa cum sunt cele expuse, spre exemplu, în acest articol , publicat anul trecut de The Jerusalem Post și care vorbește despre un „plan înspăimântător și sinucigaș pentru viitorul Israelului”, „o viziune extremist-mesianică”.
Pe ce se bazează acum?
Pe o certitudine rezultată din recentele evoluții pe scena politică americană: căci spune Smotrich, „nu am niciun fel de îndoială că Președintele Trump, care în precedentul său mandat a făcut dovadă de curaj și hotărâre, va susține Israelul în acest demers”. În al doilea rând, mai există o certitudine: actori esențiali ai cabinetului Netanyahu, printre care și noul ministru de externe, în prima sa conferință de presă, a făcut referință la Procesul de pace început prin tratativele de la Oslo în anii '90, împotriva cărora s-au pronunțat atât Netanyahu însuși, cât și liderii Hamas. Acest proces și retragerea israeliană unilaterală din Cisiordania în 2005 „nu numai că nu ne-au adus pacea ci, așa cum am văzut, au degradat autoritatea noastră”. În plus, a reamintit că, spre diferență de poziția ONU, „Israelul nu considera Iudeea și Samaria drept teritorii ocupate, ci teritorii aflate în dispută”.
Din acest moment, este extrem de ușor de definit variabilele viitoarei situații conflictuale din zonă, care poate însemna, în principiu, și o anexare a zonei Gaza și declanșarea unei crize majore, în care să fie implicate mai multe dintre statele din regiune, care, în funcție de evoluția situației, ar putea însemna că țări implicate ar putea solicita asistență militară din partea unor parteneri internaționali cu interese tradiționale acolo și cu dorința de a nu-și abandona fără luptă teritoriile de influență.
Din punctul meu de vedere, nu aici este cea mai mare criză în perspectivă. Nu activarea (de altfel, totalmente previzibilă) a planului Smotrich, poate fi cea mai problematică dintre consecințe.
Perspectiva strategică cu adevărat gravă ar fi apropierea din ce în ce mai credibilă, în care state mici, aflate sub oblăduirea unuia protector puternic, de punctul în care vor emite revendicări teritoriale în vederea realizării unei noi amprente statale, cu frontiere extinse, conform unei identități existente la un moment dat al istoriei, în punctul maxim al cuprinderii frontierelor. Dacă principiul devine admisibil, nu mai există limite imaginabile în dezvoltările viitoare ale proceselor conflictuale, tocmai pentru că fiecare stat va putea să încerce să impună propria sa viziune, poate chiar de tip mesianic, și alege propria sa hartă teritorială pe care s-o impună prin forța armelor.
Ministrul israelian de externe vorbește despre „teritorii în dispută”, iar termenul acesta acoperă, în acest moment, deosebit de multe situații incerte, în Ucraina spre exemplu, dar și în alte zone cu „conflicte înghețate” și este posibil ca acum să înceapă timpul redefinii raporturilor care să genereze o soluție în noi termeni diplomatici, cu noi frontiere care să fie desenate prin protecția armatelor celor mai puternici.
Devine posibil să dispară garanția ordinii internaționale definite în termenii Cartei ONU, dar ar deveni amintire și garanțiile recunoașterii frontierelor prevăzute în Acordurile de la Helsinki care spuneau că asemenea modificări de granițe pot fi acceptabile doar dacă sunt realizate prin mijloace pașnice, caz invocat în reunificarea Germaniei după căderea Cortinei de Fier.
Dar dacă armele vor fi chemate să vorbească și fiecare dintre părți va porni la război de exterminare, cu vechile hărți și hrisoave ca argumente pentru o răzbunare istorică, cea care nu se termină și nu se va termina niciodată, atunci cum credeți că va arăta lumea de mâine?
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro