Cred că întrebarea este justificată, chiar la modul dramatic, prin ceea ce, în opinia mea, este ultimul mare eșec de politică externă și viziune strategică al Președintelui Iohannis. Unul atât de mare și de important prin consecințele sale viitoare, încât a reușit să provoace una dintre foarte rarele reacții de protest ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care, în mod foarte exact, a sesizat pericolul creat acum de ideea autorităților din țara vecină care sugerează îndreptarea credincioșilor ortodocși de etnie română de la ei din țară înspre biserica ucraineană, aflată în dispută mortală cu fosta sa diriguitoare de la Moscova.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române „a luat act cu regret de faptul că autoritățile ucrainene au amânat nejustificat, pe termen neprecizat, recunoașterea juridică a Asociației religioase Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, potrivit unui comunicat transmis sâmbătă de Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

Conducerea BOR arată că asociația pe care a vrea să o înființeze în Ucraina „îndeplinește toate condițiile solicitate de legislația ucraineană în vigoare” și anunță continuarea demersurilor către autoritățile publice centrale din România și Ucraina pentru soluționarea ”acestei solicitări legitime”.

Să reamintim și o poziție anterioară a Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina (CNRU), care reprezintă comunitatea românească din Ucraina, care cerea în luna septembrie oficialilor de la Bucureşti să se implice în demersurile de redobândire a primei biserici din Cernăuţi în care s-a slujit în limba română, după ce aceasta a fost preluată „abuziv" de administraţia locală.

Astfel, Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina (CNRU), uniune civică care reuneşte peste 20 de societăţi culturale şi instituţii de presă de limba română din regiunile Cernăuţi, Transcarpatia, Odesa şi Kiev, a semnat un memoriu pe care l-a transmis preşedintelui Klaus Iohannis, premierului Marcel Ciolacu, ministrului Afacerilor Externe, Luminiţa Odobescu, dar şi Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), prin intermediul căruia cere să ia atitudine faţă de „furtul de către autorităţile ucrainene a Capelei Mitropolitane".

Nu e vorba de o chestiune internă bisericească și nici măcar despre dimensiunea reală, importantă și cu mult mai gravă care ține de spargerea ortodoxiei: vorbim – sau ar trebui s-o facem – despre incapacitatea dovedită a mereu rușinoasei, fragedei și foarte bine remuneratei diplomații românești, acum coordonată de Președintele Iohannis, de a impune și rezolva prin negocieri cu Ucraina o temă care ține de interesele noastre naționale.

Dar, chiar așa, cum să cerem acum s-o facă dacă în discuțiile la nivelul cel mai înalt între președinții Zelenski și Iohannis, când se defineau noile deschideri pentru parteneriatul strategic bilateral, în afara angajamentelor noastre cu implicații economice, nu s-a zis o vorbuliță despre ce-ar însemna, practic, cadrul decis pentru aplicarea drepturilor europene la populația românească din Ucraina. Cu garanțiile de rigoare și cu o foaie de drum agreată în comun. Uite aici ce au discutat cei doi lideri și, mai ales, ce a avut de câștigat Ucraina domnului Zelenski, infinit mai experimentat în obținerea de avantaje de la parteneri internaționali.

Asta în timp ce noi, am aflat cu bucurie că cei doi lideri „au fost de acord să intensifice în continuare eforturile comune dedicate dezvoltării unei relații solide și cuprinzătoare între România și Ucraina, bazate pe încredere reciprocă, respect și solidaritate; au reafirmat în acest context angajamentul lor pentru o agendă de cooperare între România și Ucraina pozitivă, predictibilă, vizionară, concentrată pe proiecte și urmărită în spirit constructiv”.

Poate că așa va fi în viitor, în alt timp, în alte condiții, când vom avea o „Românie educată” altfel decât la modul declarativ-demagogic, când vom vedea că vom avea echipe de negociatori care să aibă un mandat politic susținut de o viziune politică la nivel național. Până atunci însă, iată rezultatele unei politici externe construite exclusiv pe dorința de a te arăta că ai putea fi de folos în situația în care cineva și-ar aminti de tine.
Până atunci, urmărim situația cu atenție și îngrijorare că avem de ce.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro