Cred că ar trebui dat un răspuns la această întrebare deoarece, iată, este vorba despre un ordin dat de coordonatorul politicii noastre externe care a decis ca, din nou, ca România să se abțină de la exprimarea unei voințe proprii, în acord cu prioritățile naționale, într-un moment din cele mai dramatice ale istoriei contemporane, tocmai pentru că poate reprezenta o treaptă suplimentară în definirea cadrului favorizant pentru declanșarea unui conflict major care să implice instantaneu marile puteri nucleare.
România a decis să nu aibă niciun fel de opinie, deci să se abțină, la votul în privința unei Rezoluții prezentate de delegația palestiniană care a primit 124 de voturi „pentru” și 14 „împotrivă”, alăturându-se deci celor 43 care s-au gândit că e mai prudent să nu-și strice relațiile nici cu unii, nici cu alții.
Corect, veți spune, căci așa ne-a învățat istoria spațiului carpato-danubiano-pontic unde, de la școală, viitorii lideri au învățat lecția populară cum că sabia nu va tăia capul plecat. Minciună ordinară, dar asta nu mai contează, oricum mesajul care vorbea despre supunere necondiționată a devenit reflex comportamental și, mai apoi, dimensiune esențială a unei politici externe de dependență proprie unui stat sub-dezvoltat mereu în căutare de patroni-protectori.
Nu este vorba doar despre această Rezoluție, ci despre un principiu fundamental: avem, da sau nu, o poziție care să spună lumii că avem un set de principii extrem de clare și bine stabilite în funcție de care ne definim aliații și, împreună cu ei, votăm pentru definirea unui anume cadru în care evoluează statele lumii democratice? Dacă le avem, atunci de ce votul României nu este alături de aliații noștri strategici din NATO și Uniunea Europeană ci, dimpotrivă, transmitem mesajul abținerii de la un vot esențial deoarece reprezintă, cum vedeți, încă o condamnare fermă a prezenți Israelului, stat pe care-l definim drept aliat strategic, de pe teritoriile ilegal ocupate de acesta? Căci se spune în acest text pe care ne abținem să-l votăm că „Israelul trebuie să-și înceteze imediat prezența ilegală în teritoriile palestiniene ocupate precum Gaza, Ierusalimul de est și Cisiordania”. Și, dă și un termen limită, adică maximum un an de zile. Ultimatum, s-ar spune, în termenii diplomației internaționale.
Deci chiar mai dur rezultat decât sugestia de „retragere” conținută în opinia de acest subiect emisă de Curtea internațională de Justiție. În plus, ca semnalul să fie extrem de clar, Adunarea Generală a ONU, în documentul care nu are caracter obligatoriu, a decisă să facă un apel la Statele Membre la acțiuni de boicot comercial, adică „ să înceapă să ia măsuri pentru a înceta importul produselor provenind de la implantările israeliene precum și aprovizionarea cu arme muniții și echipamente echivalente înspre Israel...în cazul în care există suspiciuni rezonabile că vor fi folosite în teritoriile palestiniene ocupate”.
Dimpotrivă, dacă ne opunem cu hotărâre acestui demers, atunci de ce nu ne aliniem pe pozițiile susținute de cei care au votat împotriva Rezoluției, începând cu Statele Unite al căror ambasador, Linda Thomas-Greenfield (foto) cîre a susținut că textul este „unilateral’ deoarece nu recunoaște Hamas drept o organizație teroristă și că „nu va aduce progrese tangibile pentru palestinieni”?
Desigur, în calitatea sa constituțională de inspirator și coordonator al politicii externe a României, Președintele Iohannis poate să ordone guvernului și executantului de linie, adică Ministerul de Externe, o asemenea poziționare.
Întrebarea logică este dacă, pe cale de consecință, această poziționare nu se va putea aplica, la nevoie, în momente de criză, dacă se va vorbi și despre statutul unor alte teritorii declarate ca ocupate în urma unor acțiuni armate ilegale și în afara legislației internaționale? Votul „abținere” este pentru acest caz în particular sau în orice discuție despre „teritorii ocupate” și ultimatumuri și cereri de boicot chiar aprobate de Adunarea Generală a ONU?
Sau, cine știe, vom vedea diplomația românească ieșind la atac alături de aliații pe care poate îi va alege în mod real, cu toate consecințele unei asumări politice care să ne dea o coloană vertebrală ca națiune cu interese foarte clare și prietenii asemenea? Cealaltă posibilitate este rezervată de regulă țărilor mici și fără identitate precisă, alta decât interesele momentului, contextuale și preschimbabile cu viteza fulgerului, precum întoarcerea armelor împotriva aliaților de ieri.
Teorie inutilă? Nu cred, fie și numai pentru că ultimatumul celor de la ONU are un termen fix, un an de zile după care este posibil să urmeze altceva, ceva pentru care toată lumea se pregătește și pentru care se construiesc deja alianțe. Atunci ce va însemna oare și cum se va judeca votul „abținere” din partea unui presupus aliat?
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro