Vă propun să citiți două texte deopotrivă senzaționale și șocante, oricum profund incorecte politic și care încearcă să răspundă, cu multiple argumente, folosit foarte multe surse analitice, la întrebarea pe care și-o tot pun foarte mulți oameni: ce se află în spatele teribilei încrâncenări cu care marile puteri continuă înfruntarea din Ucraina?

Răspunsurile sunt extrem de diverse, asimilate de multe ori propagandei de război, vă aparține să le judecați și să le descifrați. Recitindu-le, mi-am amintit de un graffiti pe zidurile Sorbonnei, în mai 1968 și care ne învață, cred foarte just și acum, că „orice adevăr este negociabil”. Depinde cine se află la masa negocierilor și, în funcție de circumstanțe, ce interese apără.

Răspunsul politic corect și asumat ca atare de mulți dintre liderii politici eminenți ai lumii democratice este că acolo există o bătălie în care sunt în joc valorile fundamentale ale lumii libere și împotriva demersului criminal de atacare și invadare a unei țări libere și suverane pentru confiscarea unor regiuni întregi, integrate mai apoi samavolnic în structura statului invadator.

Dar, iată, nu există numai acest răspuns și, fie numai pentru respectarea libertății de opinie, să vedem cu ce argumente își susțin cele două surse americane teza lor pe câte de stupefiantă, pe atât de scandaloasă: din punctul de vedere al Occidentului, războiul din Ucraina ar fi motivat de un interes profund economic, legat de preluarea de teritorii agricole, demers strategic susținut de unele mari corporații care vor să-și aproprieze cât mai rapid și deplin vastele zone de producție de acolo.



De la început, permiteți-mi un avertisment: primul material a fost publicat în CovertAction Magazine pe 31 mai 2022 și are un titlu foarte direct și sugestiv: „Un război în interiorul războiului: lupta pentru pământ și agricultura modificată genetic”. Analizează subiectul în relație cu tentativele marilor companii americane (apoi, Monsanto, asociate cu giganți europeni) de a-și vine produsele în estul Europei și, eventual, de a prelua terenuri vaste de producție ieșite complet sau parțial de sub legislația europeană în domeniu... Discuția pe datele și teoriile expuse de autorul materialului este realmente vastă și apărată sau atacată cu egală patimă de cei care susțin intervenția fără rezerve a ingineriei genetice și cei care spun, poate pe bună dreptate, goana după profituri imense n-ar trebui să justifice ridicarea barierelor medicale și legislative de protecție.



Dar asta-i numai începutul căci această discuții căci acum ea se amplifică exponențial deoarece, urmare a efectelor tragice ale schimbărilor climatice, suntem foarte aproape de stadiul următor al problemei: apariția unui nou și foarte primejdios casus belli, cel legat de posesia pământurilor agricole care se estimează că vor rămâne încă fertile în banda terestră continentală euro-asiatică. Acesta este contextul de care se ocupă studiul realizat anul trecut de experții de la Oakland Institute  și intitulat „Războiul și furtul.

Preluarea terenurilor agricole din Ucraina”. Miza o reprezintă, spun autorii studiului, cele 33 milioane hectare de pământ agricol ale Ucrainei care are cele mai fertile ferme din lume iar proprietarii sunt „o combinație între oligarhi și interese străine- în primul rând europene și din America de Nord, incluzând un grup financiar american și fondul suveran saudit” dar și, în subsidiar, nevoia de recuperare a investițiilor uriașe făcute până acum în Ucraina de sponsorii care au răspuns mai mult decât generos chemărilor disperate, pe bună dreptate, ale președintelui Zelenski confruntat acum cu cea mai dificilă dintre etapele războiului.

De partea cealaltă, strategii lui Putin știu foarte bine ce înseamnă dezechilibrarea actualei balanțe a producției globale de cereale din lume, cu Ucraina și Rusia ca principale resurse pentru piețele de consume din câteva zone ale planetei. Preluarea de teritorii ucrainene are și din acest punct de vedere și, ca și în cazul aprovizionării cu energie a Europei și, în consecință, au testat capacitatea de rezistență a piețelor și a populației care a văzut cum, lună de lună, cresc prețurile la utilități și alimente.

Amenințarea, teoretică la început, a devenit din ce în ce mai concretă cu cât China s-a oferit să suplinească exporturile rusești aflate sub sancțiuni europene și americane, pe când cele ucrainene de grâne trec din ce în ce mai greu prin Marea Neagră și stârnesc diverse probleme extrem de complicate în UE, nemaivorbind de dilema foarte urgentă a restricțiilor pe rețelele ucrainene de transport de energie. În acest context, presiunile extreme în zona agricolă și energetică au devenit acum arme foarte eficiente în acest atipic și care se poate extinde în orice clipă. Un conflict în care strategia Moscovei este una de așteptare și, până acum, s-a dovedit productivă în sensul că toate pachetele succesive de sancțiuni nu au reușit să producă criza economică anticipată. În plus, de-abia acum, așa cum avertizau de mai mult timp serviciile meteorologice militare ruse, încep să se simtă efectele adverse extinse ale schimbărilor climatice în urma cărora se definește din ce în ce mai clar acea „bandă verde de producție agricolă” esențială pentru supraviețuire.

Iată de ce vă invit să meditați asupra revelațiilor din cele două texte pe care vi le supun atenției. Citiți-le și veți vedea că această realitatea conflictuală de acum are deschideri spre un viitor, posibil foarte apropiat, când tema aceasta a supraviețuirii se poate dezvălui – cum a mai fost de atâtea ori în decursul istoriei – ca atât de gravă încât să poată justifica folosirea tuturor tipurilor de arme din arsenale. Se revine la raționamentul primar din istoria rasei umane: supraviețuiește cine are pământ arabil și apă. În momente de criză existență, cum este acesta în care am intrat, toate celelalte motivații se topesc și dispar. Sper că cineva s-a gândit și la noi să studieze acest ultim scenariu al supraviețuirii într-o țară fostă mare producătoare agricolă, acum lovită din plin de fenomenul deșertificării, care și-a distrus cu o inconștiență criminală sistemele de irigații, cu o industrie prelucrătoare minimală și cu vaste zone montane depopulate prin tăieri sălbatice.

Devenim, cine ar fi crezut asta, o țară dependentă de resursele altora, în primul rând cu o agricultură care nu mai poate asigura necesarul de hrană al românilor. Suntem deja o piață mică și din ce în ce mai dependentă de jocurile altora în toate domeniile, în orice caz și în domeniul producției agricole. De aici interesul maxim cu care ar trebui să citim rapoarte ca acestea despre Ucraina, deslușindu-le veridicitatea și semnificațiile strategice.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro