Contemplu uneori cu cinică detașare cretinismul unor mode pe care le-am prins și care, la vremea lor, mă iritau pînă la isterie. Bunăoară, muzica disco, dintre ai cărei reprezentanți de frunte n-am reținut nici un nume (dacă e vreo consolare în asta). Curgea prin diferite aparate de radio sau de înregistrat și reprodus sunete, prin cofetării ieftine, parcuri murdare, străzi animate de țopime în tranzit, magazine pline de mărfuri care nu se vindeau, golite de însuflețire. Chiar și interpreți relativ serioși căzuseră pradă deprinderii (The Bee Gees, că tot mi-am amintit). Dacă nu-ți permiteai agasări acide, cel mai bine era să te forțezi să nu bagi în seamă. Nimic mai merituos pentru derularea unei activități de fond decît anonimatul interpretului. După 40 de ani, cînd întîmplarea îngăduie exprimarea nostalgiei la pachet cu mizeria polimorfă a actualității, constat binefacerea din urmă a curentului: o simfonie de fond, în care nimic nu este tulburat. Toate sunt calme în orașul meu mitic, peste care mă întind ca un zeu muritor obosit în căutarea unui loc de veci, în susurul monoton al unei muzici idioate, superficiale și anoste.


Lîngă un magazin din apropierea Casei Pătrate, unde se adăpostea sediul PCR sub ilegalitatea dezastrului, exista un coridor printre blocuri care dădea pe o străduță secundară, trecînd prin spatele sediului Primăriei, care, ceva mai încolo, întîlnea clădirea Teatrului Național, străjuit de statuia poetului Alecsandri, încremenit în drum spre Mitropolie. Cum înaintai, de la clipoceala frivolă a unei melodii disco stridente și fără altă personalitate decît povara nervozității, coloana sonoră căpăta note din ce în ce mai grave, povîrnite într-un adagio de Beethoven rostogolindu-se fără scuze din înalturi. În afara scenei, muzica unui cor de călugări din Nordul Moldovei, despre care, nu știu de ce, irațional, mai mult ca sigur, aveam impresia că poate fi zărit din turla Mitropoliei, printre frînghiile de clopot - dacă aș fi reușit vreodată să mă cațăr pe umerii ei într-o zi fără nori, calmante și multă voință, în dereglajul călugărilor gardieni.


Călătoria continuă, în absența oricărei intrumentații. Urc la deal, pe strada Ștefan cel Mare, pe lîngă expoziția de pictură de la poalele Palatului Braunstein, unde voi asista întotdeauna la prima întîlnire dintre John Lennon și Yoko Ono, insist pînă în Piața Unirii, unde asfințitul începe să nască noaptea printre catalige și umbre prelungi, din ce în ce mai rare, chinuite spre înalt, printre care o remarc pe-a Lidiei însoțită de cea al cărei proiect am fost, sunete anemice, clădiri sluțite, lumînări pîlpîind în dosul perdelelor tremurînd, lovituri de ciocan pneumatic în bucăți imense de tablă de la perfiferiile din Sud, amintiri hăituite de stafiile unor demoni damnați din altă lume, de unde ies pe buza întunericului la atac noapte de noapte. Spectre uscățive de năluciri mușcă din carnea celor care încă n-au avut prudența retragerii pe la casele lor. La o oră precisă, la care, după cum dezvăluise cîndva poetul Ursachi, “este nebunește să exiști”, cînd ghilotina viselor se prăbușește cu o bufnitură surdă peste efectul stării de asediu, nu mai este nimeni pe străzi, în afara temnicerului care țipă orele nopții și a celor care-și permit să sfideze, fără nici un risc, întoarcerea. Vorbim de cei morți. Nimic nu este concret printre dărăpănăturile depărtării... nici iluziile care ne despart, nici starea de veghe a suferinței.


Am crezut că-mi permit să mă alătur izolării fără a fi pedepsit, dar m-au prins și am fost alungat. Și de-atunci încerc să mă-ntorc, fără nici o șansă de-a mai străbate vreodată acele meleaguri consacrate-n ruină. La opaițul iubirii despre care-mi amintesc din versurile pe care le-am scris cîndva.

Liviu Cangeopol
18 august 2020
Atlanta, GA, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro