Să fie acesta anotimpul prielnic interogațiilor personale fără ajutorul psihiatrului? Consultația se reduce la o simplă întrebare pusă de fiecare sie însuși: cît de nebun sunt? Un răspuns care nu te costă mare lucru, pentru că, pe lîngă ce-ai pierdut, este imposibil să suplimentezi. Cel mult, pospaiul de liniște sufletească în stare să te înșele încă o dată, pînă chibzuiești la ce merite te-au adus în această încurcătură. Lumea e așa cum este și ca dînsa suntem noi. O lume nebună.

*

Dacă sunt simpatizant democrat și, măcar figurativ, mă alătur mișcărilor de sistematizare voluntară și naționalizare individuală, plonjarea în ilegalitate cu frații mei de suferință, purificarea prin foc și alte tîmpenii, cît de sănătos am rămas? Așa am fost ori m-am schimbat și la ce bun? Cine, cum și de ce mi-a fost furată rațiunea? Din mîndrie și revoltă, din nepăsare, nebunie progresivă, de prea mult bine? Cum ajunge un individ civilizat, adică obișnuit cu transportul comun, cu meciurile de fotbal și mîncatul la cantină, să militeze pentru desființarea totală a poliției? Numai acest aspect luat la analiză în multe țări ceva mai competente juridic și psihic și ai fi aruncat în cămașă de forță cu cheia înghițită de gardianul luat de dubiță și dus în dosul unei destinații anonime. Dar un politician să ceară așa-ceva. În fața camerelor de luat vederi? Un tată, un membru cuminte al societății, un intelectual?

*

Frații romi au mîncat lebedele vieneze, oripilînd Occidentul, iar cei negri, porumbeii păcii dintr-o țară în care au început să aibă drepturi mai multe ca albii (dacă aș fi conspiraționist cu orice preț, aș sugera că toată mascarada a fot pusă la cale tot de nemernicii de albi, ca să scape de negri sau ca să-i pună cu botul pe lanțuri pentru încă un secol, atrăgîndu-i în Codrii Cosminului și închizîndu-i la Jilava fără drept la tatuaj). Observ că nimeni nu mai scoate o vorbă despre noțiuni tot de ei inventate, gen affirmative action sau reverse discrimination. Sau că una dintre virtuțile de bază ale rasismului este să ignori culoarea pielii, deci și pe cea albă. Trăim într-o categorie de excepții în care a fi alb a ajuns un mare cusur, expus pedepsei cu moartea sau privarea de libertate în cheie kafkiană. Ai vreo responsabilitate în perpetuarea acestui păcat? – nu te întreabă nimeni și nici n-ai dreptul să ridici problema. E un afront să nu știi de la sine, e o crimă să te interesezi în gura mare. A pleda ignoranța este o circumstană agravantă. Numai și dacă accepți discuția este o dovadă clară de rasism, deși în lipsa ei este imposibil de definit elementele ecuației. De unde atîta amar de absurditate? Din aceea că toate noțiunile implicate sunt fie false în sine, fie prost folosite în demonstrație. La microfon, o bandă dementă de aventurieri iresponsabili călătorind cu circul ambulant și ghilotina pe roate. Cine se află în spate? O mînă de conspiraționiști care o caută cu lumînarea și cîteva legi naturale răstălmăcite ca în revista Munca de partid.

*

Cît de precar este apărată America de seducția comunistă a internaționalismului roșu! Dar nu trebuie să ne mirăm, căci există rațiuni. Ca națiune tînără, cotropită de un mănunchi de tradiții improvizate și mereu în schimbare, convenția națională se risipește la cea mai mică zdruncinătură cît de cît mai serioasă. Orice norod european, indiferent de gradul realizării, are mai multe rădăcini în solul istoriei decît Statele Unite. Și asta, mai ales acum, se vede cu ochiul liber și mîna pe trăgaci. Nici nu este limpede dacă cineva este cu adevărat responsabil (și nici nu contează prea dihai). E de ajuns că n-au fost atenți să mențină cusăturile intacte.

*

Zecile de ani în care marxismul a colcăit în centrele universitare din Occident (Statele Unite inclusiv, dacă nu chiar mai abitir ca peste tot), a fost pregătită o pătură de mameluci care-și iau în serios menirea de pelerini ai populismului îmbrăcat în absurd și falsă sărăcie. E cu putință ca intențiile dintîi să fi fost împresurate de milă, compasiune, galanterie și generozitate, dar așa cum religia lui Marx a degenerat în teroarea din tranșee a lui Stalin, este de așteptat ca mișcarea de stînga să ajungă socialismul anarhitic care ne este dat cu groază să-l întrevedem printre răngi, ruine și incendii, devastări și linșaje deturnate.

*

Sculptarea realității prin mijloacele de informare este una dintre cele mai mari nebunii ale modernității. Ce-a fost cîndva doar un soi de reclamă partinică, numită propagandă în folosul unei dogme politice prin care un grup de golani pune mîna pe putere și nu-i mai dă drumul cu nici un folos, a ajuns o armă psihologică de autodistrugere în masă. Pentru că nimic nu întrece în eficiență și ferocitate prostia și nebunia omenească. Ce nu le convine nu există. Un amănunt minuscul care nu se pretează la nici o interpretare va deveni o formă de creație din nimic. Secretara lui Joe Biden molestată de acesta nu este decît o fărîmă a imaginației de dreapta, iar suferința psihică a aceluiași, un beteșug păstrat cu sfințenia anonimatului de partid.

*

Cu greu vor rămîne în istorie grupuri mai imunde decît cele alcătuite de politicieni idioți și oportuniști fără înțelegerea lumii ori frica de Dumnezeu gen Pelosi și Biden, Alexandria Ocasio-Cortez și Ilhan Omar, redacțiile CNN și The New York Times, CNBC, The Washington Post și celelalte focare. La paritate cu echipele morții din armatele propagandistice ale lui Hitler și Stalin, Mao și Pol Pot, Ceaușescu și, cu voia dumneavoastră, chiar și Ion Iliescu oleacă. Cum cu gura căscată mă lasă și mulți compatrioți de exil. Pe vremuri, toți azilanții amerloci se dovedeau republicani la votare și-n simțiri. Pe cînd lucram la Lumea Liberă sau Romanian Times ori Micro Magazin, n-am cunoscut nici un român care să simpatizeze cu tagma democraților, asociați, de regulă, cu comuniștii lui Bîlbău. Acum, cînd li s-a părut că aberația este vrednică de băgat în seamă, avem cohorte de partizani ai marxismului deghizat în revoluție africană în țara tuturor posibilităților (cu adevărat!).

*

Întrebați de un reporter dacă desființarea Poliției este o soluție purtătoare de beneficii, liderii Partidului Democrat au dat înapoi ca din fața unui șarpe, nuanțînd cu limba despicată. Pînă și prostia cea mai fastuoasă are o limită, deși asta ațîțaseră în toate discursurile precedente! Ceea ce denotă posibilitatea unui al treilea pol de interes pe harta alienării americane. Polul de sacrificiu, cartea etnică. Divizarea este operată rasial pe culoarea pielei, de-acum încolo, mai mult decît politic, chiar dacă sunt și albi care împărtășesc bolile minorității negre, așa cum, la paritate, există negri decenți și lucizi. Culoarea pielii este o mare diversiune a diavolului și a celor care judecă lumea și virtuțile diversității prin această prismă. E culoarea mentalității, a nivelului de inteligență, a eticii personale, a capacității de muncă a fiecăruia, a culturii de metrou și filozofiei de favelă, dar nu a epidermei! Într-o zonă mlăștinoasă a unei păduri diverse, și fagii, și brazii vor fi mai igrasioși decît ceilalți copaci în funcție de proximitatea umezelii.

*

Prea multe sofisme încărcate cu deformări aduse în această lumea ca lumea să nu fi devenit un labirint al plăsmuielilor mereu schimbătoare, în noianul cărora nu mai deosebești binele de rău și dreptul de injust. E posibil ca nu opțiunile politice (o altă făcătură a limbajelor false) să delimiteze aria, ci aglutinarea părerilor în grupuri de diferite mărimi în lumina intereselor materiale. E o pervertire a limbajului și a minții, deformate încă o dată de rațiuni secundare (cel puțin în aparență). Ce-i ținea alături pe liderii sovietici după ce elementul principal al groazei insuflate de existența lui Stalin a fost eliminat? Nici măcar etnia... Un mănunchi de mituri însuflețitoare, în spatele cărora colcăiau interesele personale ale celor care nu doreau decît să-și prezerve bucățile de plăcintă de la magazie, indiferent cum le-ar fi numit. Limbajul ca instrument de teroare, nu ca mijloc comunicativ.

*

Insurgenții americani au uitat deja mobilul crimei care i-a ațîțat pe stradă, iar jafurile s-au banalizat. Cei care conduc din umbră, însă, își continuă pînda și o vor face pînă la sfîrșit. După zilele de glorie pe care le-au cunoscut în aceste săptămîni, cînd rasa albă dîrdîia în pantaloni de frica fraților ieșiți la justiție cu levierul în mînă și poliția aplauda beletristic de pe margini, eroii furtifadei nu vor mai ajunge niciodată pe aceleași culmi. Dar dacă momentul se va pierde, va veni altul. Nu se poate ca o țară cu atîtea oportunități să nu aducă din nou minoritatea de război intern și autofinanțare pe orbita șansei nihiliste. Pînă atunci, jafuri mărunte, violuri de parc, cîte o săculteață cu droguri, munci în slujba societății, ca să nu-și piardă mîna, mînia și dublul standard.

*

Pînă la urmă, șubrezenia Americii este oferită de forța ei gravitațională. Înghițirea spasmodică a propriei istorii îndulcite cu pepitele extrase din rămășițele lumii coloniale. Ar fi momentul ca Franța, Spania, Rusia și Mexicul să-și solicite retrocedarea teritoriilor dobîndite prin forța banilor de strămoșii proprietari de sclavi ai americanilor. O reașezare de prețuri, cum se spune cînd se întîmplă ca Bursa să se prăbușească. Mirajul american a atras ca mierea albinele din întreaga lume, cîteva secole de subiectivă euforie. Nimeni nu observa cum, odată cu ele, veneau și gîndacii de bucătărie, cu ideologiile tatuate sub elitre. Iar insectele locale se degradau de la generație la generație, pînă s-a ajuns ca pocitaniile larvare Bernie Sanders, Nancy Pelosi și Joseph Biden să aibă un cuvînt răstălmăcit de spus. Da, și restul. Nimeni nu știe cum, de ce, de unde-au apărut și, mai ales, cum vor fi eliminate de istorie. Dar vor fi.


28 iulie 2020
Atlanta, GA, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro