Uneori constat cu stupoare ce focar de tîmpenii am ajuns (încă ar fi extraordinar să fie vorba doar de mine!). Cititorii mei sunt puțini și, totuși, uneori mă simt cuprins de o inexplicabilă exaltare auctorială. Consemnez deoarece consider că e necesar ca nebuniile prin care trecem să fie notate din cît mai multe puncte de vedere. Se întîmplă să consider că scriu, cel puțin adesea, cu satisfacție. Acesta este secretul care mă ține în activitate: combin presupusul util comun cu aparenta plăcere personală, după modelul latin al Antichității. Ori cel puțin așa se întîmplă să reiasă. Măcar îmi fac datoria, îmi spun, așa cum o socot, întocmai cum obligația cititorilor este de-a citi. Fiecare ținut responsabil pentru parcela lui de contribuție, că ne pasă ori ba.

*

Cum să nu fii excitat să dai din trîmbiță, cînd știrile sunt atît de electrizante? Și la ce ajută? Bună întrebare. Ne ajută să știm. Se pare că un prost avertizat face mai mult decît un deștept care n-are habar. Cel puțin teoretic. Ne-a mai ajutat vreodată, ne-a împiedicat cunoașterea de a ne da înapoi dinaintea unei nenorociri spre care ne îndreptam cu voioșie? Deși răspunsul instinctiv, cu ochii la ce se întîmplă în jurul nostru, ar fi nu, voi opta pentru poate că da. Observînd rezultatele dezastruoase ale bombelor atomice lepădate de americani asupra celor două orașe japoneze, nimeni, de atunci încoace, cît de războinic ori strîns cu ușa, n-a mai exercitat plăcerea de-a apăsa butonul roșu. Amenințări scrise de profesioniști, bolboroseli de amatori indignați, experimente verbale, genuflexiuni și abdominale, da, cît vrei, dar nu the real thing. Nu bomba. Nu deocamdată (în caz că nu considerăm ce s-a petrecut la Cernobîl).

*

Robert L. Johnson este primul negru contemporan american care a ajuns la înăIțimea unei puternice bogății, învîrtind în prezent în jur de 30 miliarde dolari, cu ajutorul lărgit al familiei. O grămadă de bani pe mîna unui om de afaceri care se exprimă cel mai bine în numerar. Această calitate l-a făcut să conjuge rezolvarea care agită Statele Unite în această lungă vară fierbinte cu incendii puse și statui în cărucior cu rotile. Cu un ochi la modelul Holocaustului și urmările sale, dl Johnson a dedus că o compensație ar fi în regulă pe direcția comunității negrilor din America, pe baza faptului că au fost folosiți ca sclavi în baracă de către omul alb. Cum teritoriul sclavagismului e aproximativ (în anumite forme încă mai persistă) și cum numărul sclavilor implicați în fenomen diferă de la o sursă istorică la alta, este foarte greu de cuantificat perioada și cantitatea. Om de afaceri întreprinzător, dl Johnson a apelat la un calcul mai simplu de- a repara nedreptățile și nu s-a oprit pînă nu a terminat fraza.

Neavînd un model clar de precedență în fața ochilor, cel mai bogat negru din U.S.A. a făcut un calcul relativ simplu și oarecum destul de eronat: dacă valoarea individuală a averii albilor de mijloc americani este de 350.000 dolari și a cetățenilor negri de $30.000, reiese că, pentru a-i ajunge din urmă pe cei dintîi, celor din urmă trebuie să li se dea $350.000 (ciudat cum un american atît de iscusit nu poate face o reducere simplă, de pe urma căreia ar fi reieșit că diferența incriminată este de $320.000, nicidecum de $350.000!). În fine, asta e cu aritmetica, dacă la mijloc n-o fi ceea ce socoate partea lui de procent cuvenit. În fine, fără să mai verificăm, totalul sumei de răsplată este 14,7 trilioane de dolari!

*

Urmează istoria: pe parcursul interviului acordat postului de televiziune FoxNews la 1 iunie 2020, dl Johnson pomenește la un moment dat suma unei perioade de trei secole de sclavagism neîntrerupt. Fără a fi vreun expert în domeniu, atîta istorie știu și eu: sclavagismul a fost abolit în urma Războiului Civil (ale cărui statui sunt vînate acum la răzbunare prin parcurile patriei, începînd cu Generalul Lee și terminînd cu Președintele Lincoln), război încheiat în 1865. Dacă dăm trei sute de ani înapoi se ajunge la exact 1565, cînd teritoriile de-atunci ale Statelor Unite de azi se aflau sub administrația Imperiului Britanic, cu primele pîlcuri de sclavi contabilizate în Florida, în tutelaj spaniol la acea dată, care a intrat sub jurisdicția americană abia la 1821. Dar oricît de mulți negri existau pe teritoriile ulterioare ale Statelor Unite în epoca pomenită, nu toți erau sclavi. De-a lungul secolelor, au sosit milioane de emigranți din Africa (și încă mai sosesc, pentru a prinde pomana dlui Johnson) fără a fi servit filiera sclavagismului. La urma urmei, acest subiect este superfluu: dl Johnson nu vrea să-i recompenseze pe urmașii sclavilor din Statele Unite, ci întreaga minoritate de culoare a prezentului, căci Viața Negrilor Contează nu se rezumă doar la anularea genunchilor de polițist marțial de pe beregată în arest și a zgîrbacelor pe spinare la pandaimos!

Potrivit calculului, că nu dă de la el, dl Johnson consideră că fiecare negru, chiar născut acum două luni ori sosit în America în urmă cu cinci ani, este îndreptățit la $350.000 (acceptînd compromisul unei rate de 30 de ani!). Cum restul populației americane este mai mare decît cea a victimelor ce urmează a fi recompensate, datoria îi va costa pe americanii de alte culori cîte $8 dolari pe zi, dacă suma este plătită defalcat, după cum sună planul abilului om de afaceri și de recompense. Bănuiesc că ar prii mult comunității un program de asistență socială pe trei decenii, în care să facă ce-a făcut și pînă acum, adică, în mare parte, nimic, decît să bea, ca să fim drepți, să fumeze, să se drogheze, să privească la televizor și să-i jefuiască pe urmașii foștilor exploatatori, care vor fi puși oricum la plată. Cam ce praf o să se aleagă de toate aceste sume de bani nu are nimeni vreun dubiu și e rasist să te pronunți. 

*

Eu am ajuns vai de capul meu în Țara Făgăduinței, în septembrie 1989, cu o valiză de pelinci și un copil de nouă luni în brațe, o soție gata să nască a doua oară și un Dicționar englez-român. Am muncit ca un sclav, uneori mai bine de 60 de ore pe săptămînă, cu cîteva zile de concediu pe an, suportînd prețuri neomenești pentru cazare, alimentație, îmbrăcăminte și bunuri, n-am deranjat nici un negru în tot acest timp, dimpotrivă, m-aș putea înscrie la recompense, ca lucrînd doi ani ca singurul alb între 16 lucrători cu care m-am împăcat în gama cetățeanului universal, am deversat anual taxe inumane, am contribuit la o asistență medicală excesiv de scumpă și nu prea ajutătore, mergînd în paralel la școală de mi-au sărit capacele în limba lui Robinson Crusoe (plătită și ea, fără crîcnire) și acum ce? Să fiu obligat să deversez $240 în fiecare lună, timp de 30 de ani, taxă de prost, ca să fiu, pe deasupra, atacat la colț de stradă pentru un pumn de dolari de indivizii sponsorizați de mine? Nu este războiul meu, nu este crima mea, cît și dacă a fost, nu mă simt vinovat cu nimic și nici nu-i învinovățesc pe urmașii sclavilor, care între 1947-1989 n-au ridicat un deget ca să-și elibereze frații de peste Ocean căzuți sub cizma comunistă. Nu mă aflu eu și numai eu în alcătuirea acestei categorii, ci milioane de oameni.

*

Dacă americanii de culoare n-au simțit că au vreo obligație morală pentru a ne sări în ajutor (căci acum vedem cît de aprigi terorăzboinici sunt!), de ce-am sări noi să plătim oalele sparte de strămoșii altora în dauna foștilor sclavi, de pe urma cărora ne-am ales cu o generație dereglată, violentă, jefuitoare și criminală, care ne terorizează și ne ucide ziua-n amiaza-mare? Ce nu este corect în această ecuație? Dacă tot n-au nimic, dacă nu le place aici, decît să înfunde pușcăriile sau să amplifice munții de leșuri drogate, nu mai bine pleacă pe continentul de unde au fost aduși cu anasîna, dacă sunt năpădiți de regrete, nostalgii și frustrări? Soluțiile recuperării mi se par atît de nemernice, încît simpla discuție asupra temei e de ajuns să ne umple de indignare. Cum poate un om civilizat, un om inteligent, un om care a reușit în viață, să vorbească cu atîta nepăsare de uciderea unei societăți de dragul unor păreri?

*

Ce te faci cu familiile de bogați de culoare care au deținut plantații de bumbac și sute de sclavi? Vor fi și urmașii lor recompensați? Vor fi filtrați afară din totalul general descendenții celor care au fost eliberați ori s-au eliberat singuri, fugind de pe plantație și bombănind sudălmi rasiste? Va primi și dl Johnson rația lui de despăgubire? Ce vom face cu urmașii sclavilor albi (aproximativ 11% din numărul total al sclavilor din America)? Trecuți pe listă? Ignorați cu discriminare? Bătuți în prelungire?

*

Să presupunem că omul alb, impresionat de calculele și informațiile indignate ale omului negru, va spune: Fie, o facem și pe asta! Dă-le, băi, Jerome Powell, 15 trilioane! Să facem pace, odată și odată! Cine poate garanta că, după ce frații minoritari termină banii (la cazinou, în două ore, pe curve și droguri, în două săptămîni, pe cumpărături frivole, în două luni) nu vor ieși iar la drumul mare, că recompensația s-a dus, dar trauma a rămas, iar ei se vor trezi la fel de săraci și fără o meserie practică, alta decît a ucide, a fura, a viola și a da foc, împotriva injustiției la care-i supun afurisiții supremației albe? Din păcate pentru ei, vremea despăgubirilor a trecut. Nu se mai poate face mare lucru, iar ce-ar preconiza ceilalți i-ar pune într-o poziție periculoasă numai și dacă ar formula în cuvinte… Comuniștii nu erau proști: cînd doreau să recompenseze pe cineva fără a ruina economia națională, trăgeau medalii la ștanță pînă li se înroșea țeava! Erau generali care purtau și pe spinare. N-aveau ei spate cît îi puteau omeni organele! Așa că, băi, dle Johnson, dă-le mata cîte-o-nghețată și du-te acasă! Poți să iei din banii polițiștilor, care și-o merită!


24 iulie 2020
Atlanta U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro