infernal; aerul este ofilit de-o pîclă înecăcioasă; mă frec de trecători ca-n fundul Iadului,
printre scrîșnete de dinți și-njurături grăbite, căci nimeni n-are timp să dezvolte, dar
trebuie să ajung la cimitir și nu găsesc nici un taxi. Epuizat, murdar, nervos pînă la limita
colapsului, stări care-mi asigură rămînerea în viață, spre mormîntul lui Mițu. Nu-mi pot
oprima ideea că s-a dus și ultimul martor al acelor nenorociri. Jalnic este totul, uitate
vremurile de mizerie, înlocuite cu noi straturi de aluviuni, aduse de fluviile mocirloase
ale omului neobosit și fără liniște. Încotro s-o iau? Aș fi în stare să instaurez un premiu
pentru cel sau cea care-mi va da cel mai bun sfat practic.
*
Am nevoie de un răspuns rațional și limpede: ce caut aici? Nu în registru retoric,
cum ați auzit de-atîtea ori, ci tehnic. Ce caut aici? Ce sper să găsesc? Și, în funcție de
ce găsesc, cum ar putea acel ceva să mă ajute? În acest moment mi-am dat seama de
lipsa unei verigi importante. Atîta timp cît n-ai o țintă, indiferent ce găsești, nu-ți va
ajuta, căci nu vei ști dacă răspîntia următoare îți va face bine sau te va duce la pierzare.
Primul obstacol: aflarea țintei. O mie de dolari, căci e o țară, totuși, săracă. Pentru
importanța cauzei, mai adaug o mie. Al doilea obstacol: comportarea pînă la țintă. De
neprețuit.
*
În funcție de persoana la care apelezi să afli ce vrei, vei găsi zeci de răspunsuri
contradictorii, idioate, aiuritoare, pline de zeflemea și, desigur, complet inutile, chiar
însoțite de un cocon argumentativ. Cel mai bine e să te întrebi singur, pentru că în tine
zace adevărul tău ca un cadavru așteptînd învierea, care poate să iasă la suprafață și
fără pledoarie. Păstrezi și banii. Ei bine, ținta mea, cel puțin, nu este vizibilă. Nu mă
interesează faima, nu mă atrage bogăția, nu mă-ncîntă refacerea cuplului matrimonial,
nu mă incită călătoriile, nu urmăresc vreo funcție oarecare, nu-mi doresc trecutul înapoi,
nici dacă ar fi posibil. Din lumea aceasta decăzută nu tînjesc după nimic. Înseamnă asta
oare că m-am însănătoșit de maladiile ei? Așa s-ar părea, dar continui în ordine logică:
dacă îmi doresc ceva este ceva ce nu pot găsi aici în nici un caz! Dacă nu aici, atunci
unde? Dacă un dincolo există - și sunt destule semne că ar exista -, acela este locul pe
care trebuie să-l caut! Ce simplu e să dai din gură!
*
Pînă a merge înainte, o constatare la mijloc de drum: toată căutarea de pînă
acum a fost în zadar! Timpul scurs, efortul, suferința și decepțiile, preludiul vanității.
Deși, fără acestea, unde m-aș fi aflat? De unde aș fi știut că nu-s capabile să-mi
furnizeze ce vreau? Dacă așa stau lucrurile, nimic n-a fost în zadar, căci n-aș fi ajuns
aici, unde măcar știu că n-am ce căuta! Și sunt recunoscător pentru asta. Pentru
căutările mele, pentru timpul irosit, pentru efortul, suferințele și continua decepție a
existenței de pînă acum în localitatea în care străzile n-au plăcuțe cu nume, vreau să
mulțumesc! În marea retortă a devenirii, nimic nu este cu adevărat de prisos. De aceea
încercam în van să mă-ntorc înapoi și tot nu reușeam! Te încurajezi în oglinda
retrovizoare a distanței parcurse pentru a străbate ce-a mai rămas!
*
Uneori, e de ajuns să alături reușitelor tale un semn invers și situația se
rostogolește în, cimilitura poetului barbilian, joc secund, cu harfe cristaline prăvălite-n
gîtlej ca niște gheare de hidră otrăvită. Neistovitul șir al surprizelor pregătite în răsucitul
drum al vieții către moarte! Un exercițiu decepționant și inutil, atîta vreme cît se
bazează pe aproximație și aburi de ceainic. Din cîte fraze am scornit de-a lungul vieții,
nu știu dacă există una – îmi măsor bine cuvintele, căci asta s-ar putea să fie! - care să
acopere mulțumitor domeniul realității! Ne învîrtim orbește-n nevăzutul labirint al
mistificării într-un infernal hohot de rîs. Prima lecție a încălcării, deși copleșită de
blesteme, nu ne-a fost de nici un folos. Liberul arbitru este închipuirea care să justifice
păcatul. Dacă ar exista, cum se face că ne-am abătut de pe cale mai rău decît dacă am
fi fost nevăzători?
*
Ce s-ar fi întîmplat dacă primul om, neatent la ispita femeii, n-ar fi încălecat
interdicția dietei divine? Ar fi rămas, oarecum, privat de cunoașterea deosebirii binelui
de rău, ceea ce l-ar fi făcut imun la pedeapsă, dar și la recompensă, s-ar fi dezvoltat
liniar, fără să supere pe nimeni, fără să intre în conflict, că n-ar fi avut motiv, protejat și
de Dumnezeu, toate i-ar fi mers pe roate, ar fi trăit în eternitate, ar fi zămislit copii
ascultători, ca el, nu pizmași cu mîna pe armă și gînd la vărsare de sînge, ar fi mers la
biserică, și-ar fi iubit soția, și ea pe el, s-ar fi bucurat de nepoți și de toate generațiile
care au urmat. Cu ce oameni bănuiți acum că s-ar afișa plin de mîndrie în fața
Creatorului? Cu bancherii, cu comisarii, cu naziștii și comuniștii, cu miliardarii, cu hoții de
metrou, cu reprezentanții ideologiei Diavolului, cu fufele, cu golanii, cu ticăloșii, cu
securiștii? Sincer, cu cine credeți c-ar fi în largul lui s-o facă?
*
O altă lume, pînă în cele mai reduse elemente, unde, deși n-ar fi putut să
deosebească între elemente, așa cum noi o facem cu atîta folos, răul ar fi reprezentat
binele și binele, inutilul. Gustînd dintr-un fruct care, probabil, nici nu i-a plăcut, primul om
ne-a arvunit unui destin de care ne-am și săturat a încerca să ne scuturăm! Molime,
sărăcie, războaie, murdărie, minciună, depravare, sictir, dispreț, plictiseală, necredință,
nebunie și tot restul de cai înspumați ai Diavolului gonind să ne strivească ne-ncetat,
sub ploi acide și călduri de cuptor, umilință, asuprire, dictatură, sclavagism, caprele
rîioase ale antecamerei ultimei disperări, prostia, gustul sîngelui vărsat, plăcerea
suferinței altuia, lipsa demnității și dispariția bunului gust, macularea sentimentelor
nobile precum iubirea și compasiunea, prietenia și solidaritatea, poluarea sonoră, beția,
fumatul, drogurile, avariția, și restul celor 72 de nenorociri ale pierderii direcției,
tristețea, contemplarea distanței, găurile din suflet și din minte, uitarea, speranța
sinuciderii, violența psihică, imoralitatea umană și ultimele podoabe ale celei mai mari
depărtări de poezie, iubire, credință, modestie și pioșenie.
*
Am ajuns unde suntem și nimeni nu ne poate întoarce timpul pierdut înapoi, chiar
dacă, pînă la urmă, toți vom realiza prin ce-am trecut și mai ales de ce. Că am fi putut
evita toate acestea, că nu era un preț necesar, taxa depășirii pe autostradă, ci birul
nebuniei de care nu doream să ne desprindem, pentru că, în prostia noastră, credeam
că nebunia ne face bine. Așa cum s-a ținut Iacov de poalele Îngerului și n-a mai vrut să-i
dea drumul, ne-am agățat noi de copitele păroase ale Diavolului, multiplicîndu-i ADN-ul,
dîndu-i idei, diversificînd nefericiri. Dacă ar fi să ne judecăm singuri, nu ne-am ierta în
veci! Din punctul nostru de vedere, de ce ne-ar mîntui Dumnezeu?
*
N-ar deveni dubioasă aspirația Lui de-a ne ierta măcar în infimă parte? După ce
L-am batjocorit, după ce L-am scuipat, după ce L-am alungat și ucis din casele noastre?
După aceeași minte, ar fi dubios. Urmărește Împăratul ceva de la vierme! Trebuie să știe
viermele ceva ce El nu știe! Deținem noi un secret pe care L-a uitat! Tare nevoie trebuie
să mai aibă de forța brațului nostru! De inteligența noastră! De umorul nostru! De
înțelepciunea noastră!
*
În clipa asta, Doamne! În clipa asta, Doamne, eliberează-mă de mine însumi! În
clipa asta, Doamne, îngheață-mi buzele și mîna, sufletul și mintea! În clipa asta,
Doamne...
(fragment de roman în lucru) Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro