Hrube de piatră acoperite de case fabricate din lut… Numai în cultura popoarelor nestatornice vei avea ocazia de-a studia o asemenea anomalie de pupăză arhitecturală prin fața căreia nu trece nimeni pe timp de ploaie, în care sărăcia se îmbină cu filozofia pagubei trebuincioase și moartea cu prelungirea geometriei necunoscute a vieții. Un magazin neutru cu piese de papetărie și cărți ieftine în centrul oprașului Asheville, prieteni din vechiul Iași morți de odinioară, scoși de capriciul mareei pe o plajă populată din Carolina de Sud sub zbor de albatros, mîncăruri simple, frugale și totuși sățioase, într-o localitate de munte în mijlocul căreia a fost deschis un muzeu cu picturi în aer liber într-o dimineață răcoroasă de sîmbătă, o cafea băută pe o terasă pariziană în compania lui Frédéric Dard, căzut în admirația mașinii decapotabile cu două uși de un roșu aprins a lui Peter O’Toole, cît pe ce să-l trîntească la podeaua pietruită pe Jean- Paul Belmondo, venind călare pe o bicicletă de dinaintea războiului cu pantaloni bufanți, actori și romancieri minori, pictori de chei, de consignație și de livadă, clădiri serioase cu crăpături frivole, terase pe care se bea limonadă italiană și cafea din sudul Suediei, zi după zi încheiate cu sindrofii de azur din anturajul orașului Cannes sau în saloane pompoase reglate de statui de marmură și femei enigmatice, limuzine din vremea dominației americane și crîmpeie de stațiune balneară cu palmieri însoriți, insule personalizate la umbra castanilor și franzele de București cînd Bucureștiul încă era oraș.


La un colț de stradă, un bărbat și o femeie se preling într-un dans de tango. Trebuie să fie și el prin apropiere, cu bărbia-n bastonul lăcuit. În preajmă, rîul bolborosește ca o babă gargarisită și amenințătoare. Pe pereți se preling în fugă umbre prelungi de copii, ovații de stadion în flărări îndepărtate, poezii de Michaux recitate în mahala, un maestru subtil al post-modernismului, de un marinar cu strungăreață. Dacă nu l-ați recunoscut… nici nu merită să vă străduiți, căci ar trebui să-i cultivați romanele. E deja prea tîrziu și nu mai ajută nimănui.


Dacă iubesc poezia? Prea multe definiții ar fi de clarificat pentru răspunsul unei întrebări atît de rudimentare. Poate că nu, dar am nevoie de ea pentru a descifra acest tablou în cheie cubistă. Numai un poet, aproape să spun numai Michaux ar fi în stare să interpreteze acest vis de lebădă inconștientă. Nici măcar C.G. Jung, deoarece e nevoie de un suflet care n-a fost niciodată îngrădit. Un suflet de barbar gata la orice oră vesperală să ia viața cuiva cu o lovitură piezișă de cuțit fără nici o remușcare și să se trezească a doua zi cu privirea la fel de curată.


Pentru voi am definit nebunia, iar pentru mine, normalitatea de smarald a sirenei aruncate pe țărmul unui lac de munte. Michaux ar fi potrivit. Și toți ceilalți, ca fundal, eu însumi inclusiv. În primul rînd de fotolii, Borges, dar nu din cauza importanței, ci pentru că vederea i-a slăbit în ultimul hal. Sunt foarte atent la ce scriu. Sunt foarte precaut cine pătrunde, cine vrea să evadeze, cine rămîne.


Nous sommes toujours trois dans cette galère.
Deux pour tenir la conversation et moi pour ramer.


În universul meu nu va cădea nimeni. Cum am putea noi, în visul Lui?

19 iunie 2020
Atlanta, GA, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro