M-am numărat printre indignații care au cîrtit cu gura pînă la urechi decizia Comitetului Academiei Suedeze de-a onora un cîntăreț cu sacrificiul Premiului pentru Literatură, în persoana umilului Bob Dylan, îmbrăcat ca de la ajutoare, pe care, ca figură a muzicii contemporane, l-am ținut de cînd mă știu la mare stimă. Poate veți sesiza un duh de contradicție în rîndurile mele, dar problema era că nu mă lăsam convins de calitățile sale literare pe culmea acestui nivel, în dauna unor scriitori cu adevărat mai merituoși, de n-ar fi să-l introducem în pomelnic decît pe Thomas Pynchon, cu toate că multe dintre cîntecele creației Dylan aveau versuri de o profundă paloare.

Și, în fond, nu era prima flagrantă nedreptate comisă de membrii Comitetului. Cei ignorați întregeau compania bună a unui club tot mai prestigios, de la eroare la eroare. Arta, însă, frații mei necititori, prezintă puseuri de recompensă răzbunătoare și unii nu vor să rămînă datori!

Bob Dylan nu s-a culcat cu clăpăugele pe lauri și a lucrat, bănuiesc că luni de zile, la un poem care ar merita să fie imnul risipirii noastre, dedicat asasinării Președintelui Kennedy, din noiembrie 1963 (dar consider că este doar un pretext cultural, nu politic). Imnul nu este cîntat în adevăratul sens al cuvîntului (dacă există vreunul), probabil ca formă subtilă de respect, pentru că autorului i-a lipsit dintotdeauna singura virtute pe care orice alt cîntăreț a avut-o vreodată: vocea, ci recitat cu o minimă emfază incantatorie.

Chiar dacă nu ne vom dedica unei analize stilistice, ne vom permite bucuria de-a ne mulțumi cu argumentația asocierii: Murder Most Foul (o expresie împrumutată din banda altui geniu, William Shakespeare) poate fi echivalată cu dramatismul suprarealist al operei Guernica, reușită de Pablo Picasso în 1937, înainte de provocarea nenorocirilor celui de-al doilea război mondial, dar cu un aplomb cu atît mai puțin nemerituos. În fine. Opera de azi a lui Bob Dylan este colajul unei fresce care, în 16 minute, descrie decăderea lumii în umbra asasinatului din 1963, amplificată de neputința de-a-i elucida detaliile, la aproape 60 de ani de la împlinire. Lumea a mers înainte, pe o pantă descendentă, trecută în revistă de operele celor care, ca și el, au stat conectați în neputință la opera omorului.

Mă hazardez să spun că dacă în 2016 Bob Dylan n-a meritat din plin onoarea suedeză, o merită acum, din pricina acestui poem. Este reparația unei nedreptăți în răspăr, la care am fi asistat neputincioși dacă membrii Academiei n-ar fi făcut dovada unei ilustre premoniții.

Fără permisiune la obiect, îmi permit reproducerea primei strofe a clasicei de- acum lamentații:

o BOB DYLAN BIRTHDAY 570Twas a dark day in Dallas, November '63
A day that will live on in infamy
President Kennedy was a-ridin' high
Good day to be livin' and a good day to die
Being led to the slaughter like a sacrificial lamb
He said, "Wait a minute, boys, you know who I am?"
"Of course we do, we know who you are"
Then they blew off his head while he was still in the car
Shot down like a dog in broad daylight
Was a matter of timing and the timing was right
You gotta pay debts, we've come to collect
We're gonna kill you with hatred, without any respect
We'll mock you and shock you and we'll put it in your face
We've already got someone here to take your place.

În lumina evenimentelor care-au urmat, semnate de terorismul eliberării de sub lanțurile civilizației americane, într-o lume ideală, Bob Dylan (denumit bardul protestului) ar fi trebuit să se afle printre promotorii mișcării. O cu totul diferită perspectivă culturală și istorică ar fi primit lupta negrilor din vitrina produselor trecătoare și a violențelor decapitate de ideologie. Bob Dylan, ultimul profet al tuturor cauzelor pierdute care să merite a fi consemnate.

*

Unii ar putea spune, cu destulă încredințare, că un artist de geniu abate ceva din cruzimea și importanța unei crime cunoscute de toată lumea. Arta înghite sordida realitate, mizeria capătă un lustru cultural și… de-cum înainte, va știrbi un procent din tragedia care-a fost consemnată. Nu ca și cum un cîntec va căpăta o importanță care să depășească actul de la care a plecat, ci ca o pîlnie prin care șocul groazei capătă un filtru de totală frumusețe poetică. Un act de grație divină. De aceea Bob Dylan este atît de important.

*

Încă o prognoză: lamentația epocală este prinsă pe ultimul său disc, Rough and Rowdy Ways, care urmează să apară la raftul american pe 19 iunie 2020 (notat deja de Metacritic cu 100 de puncte). Este primul său disc cu piese originale din ultimii opt ani.

18 iunie 2020
Atlanta, GA, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro