Nu știți mare lucru și din cauză că scriitori neglijenți nu și-au bătut capul ca să învățați ce trebuia să știți. Nu e numai vina voastră. Unul cu privirea ageră privește în depărtare și spune: Intrați în beciuri, vine prăpădul! Nu-l ascultă nimeni. Unii chiar se amuză, găsesc timp să-și aprindă cu ticuri o țigară. Autorul nu are audiență și nici autoritate, pentru că arată exact ca toți ceilalți, adică bicisnic, nesemnificativ, comun și le știe pe toate. N-au nevoie, au servit. Furtuna vine și face prăpăd. O casă nu scapă neatinsă, o familie fără sacrificiu. Nu-și cred ochilor, își amintesc de el, dar nu mai este cu ei. Le-a rămas, în schimb, înregistrarea cuvintelor lui, pe care o venerează la rang de proorocire divină. Care n-a ajutat. Și nici nu va ajuta în acest stil.

În toate procesele existenței dăm de un element extrem de important și mai greu de definit, pentru că necesită punerea în corelație cu alți termeni, o coincidență temporală care dă greutate lucrurilor, numită sincronism. De aceea este atît de important să căutăm punctele de confluență, pentru că reușita vieții este legată de combinația unică dintre anumite segmente înainte de-a se alinia și de-a forma întregul (în cîte variante este silueta combinației cu putință). Numitor comun între aparențe disjunctive. Numai așa veți afla secretele lumii. Sau dacă vi le spune Dumnezeu direct.


Din logica anturajului reiese și importanța poeziei, o încifrare lexicală a descifrărilor de profunzime. Din păcate, o explicație tehnică ar ucide celelalte sute de posibilități care nu fac parte din demonstrația principală. Trebuie să mergeți pe încredere. Cînd unul vă zice că vine furtuna, ați și sărit la vîsle, lopeți, găleți, conserve și gard. Chiar să nu vă fi spus nimeni cît de nefast este comunismul? Dacă au existat vizionari temerari, mai mult ca sigur i-ați ucis cu pietre sau i-ați predat organelor profesioniste ale groazei, care au știu ce să facă cu ei.


Atunci de ce v-ați mirat, de ce v-ați indignat, de ce ați pretins că nu voi ați facilitat, ci vremurile, ca și cum vremurile erau însăilate de greieri, nu de voi, ca și cum călăii erau mesagerii unei armate extraterestre, nu frații voștri, de pe urma cărora procurați un kilogram de carne și-o sticlă de vin, pentru că reprezentanții vechiului regim luaseră tot cu ei în trenul Regelui și Camarila Lupescu, fugind ca șobolanii la vederea luminei care vine de la Răsărit!

V-au plăcut aceste povești cu feți frumoși călărind vagonetul prin furnale, țărani șmecheri care raportau la oha recolte inexistente, păcălindu-i pe boieri, care plecaseră deja, securiști eroi apărînd patria de… de prieteni, căci în 42 de ani de comunism scelerat băieții n-au prins decît spioni sovietici, eliberați pînă la apusul soarelui prin ordinul Marelui Patriot de la palat. Ce știau Creangă și Ispirescu? V-au plăcut și lălăielile păunesciene despre un bărbat dîrz care, ca floarea de stîncă, se naște printr-o mutație oltenească o dată la cinci sute de ani! V-au plăcut și filmele lui Sergiu Nicolaescu, în care comuniști de omenie puneau ordine în debandada penală din societatea căzută sub capitaliști! Da, da, toate acestea vă provocau o plăcere egalată doar de bătaia nevestei, în principiul știe ea de ce, venirea zilei de salariu și băutura zilnică. Și cîte o mică turnătorie la urechea șefului, o, sfîntă, vinovată delectare!

Nu numai că ați știut și acceptat, ați tăcut și înghițit, dar ați adăugat combustibil peste focul țării, ovaționînd maimuța de Scornicești, zîmbind mieros sectoristului atotputernic, așezîndu-vă cuminte la un rînd de șase ore de noapte pentru un litru de lapte îndoit cu apă chioară, pentru un pachet de țigări Mărășești, în cel mai bun caz Carpați, căci numai directorii fumau Snagov, conform protocoalelor nescrise, dar respectate de fiecare în frica și stima dubei matinale. Dacă s-a brodat pe lenea, îngălarea, lipsa cerințelor și a calificărilor, pizma instituționalizată și oarba dorință de-a- ți însuși necuvenit absolut orice, de la nevasta altuia la grădina furată prin mutarea gardului cînd vecinul se lăsase răpus de neglijența unei vacanțe orin sindicat, bicicleta de la scara blocului și roaba din curtea vecinului, cu atît mai bine. O, cu cît de mult cu atît mai bine! Un sistem prelins ca o mănușă pe mîna noduroasă a mîrlanului fără însușiri, ca o mască de hoț trasă pe față în glumă, dar care duce la vărsare serioasă de sînge. Fără cale de întoarcere.

La Porțile Levantului totul este luat în glumă. O remarcă făcută de un francez care i-a intrigat pe ruși. Ia să vedem, chiar totul? Cînd au înțeles românii ce înseamnă, de fapt, comunismul? Cînd și-au dat seama că nu se mai poate face nimic, că au fost păcăliți de istorie și vînduți de americani golanilor de ruși, înlocuiți de golanii autohtoni? Se pare că nici nu trebuie să ne zbatem prea mult sistemul analitic cu aceste treburi, pentru că românii au fost scăpați de comunism de… comuniștii înșiși, care acum se bucură din plin și preaplin de binefacerile capitalismului, pe cînd poporenii de rînd privesc cu jind înapoi, la vremea cînd electricitatea era raționalizată ca-ntr-un grajd în care nu citește nimeni, între orele programate defecării, libertatea de-a urla la meciurile de fotbal, dar nu prea tare, împotriva unor formații sprijinite de familia Tovarășului, beneficiul de-a-și menține tinerețea prin criogenie gratuită și raționalizare gastro cu control de la partid, căci nu se inventase încă aparatul care să împiedice ieșirea atavismelor din ei la nunți rurale cu pari în cap și topoare pe spinare. Aceea i-ar fi frustrat la culme! Cum să te lupți cu așa ceva? Nu s-ar fi răsucit înaintașii în mormînt de trădare genetică?

Și-au avansat mulți nedumerirea cum de un proces al nazismului a fost cu putință, iar unul asupra comunismului, nu numai că nici vorbă, dar nici nu se întrevăd raze de speranță la orizont. Dimpotrivă, moda lui se întoarce și prin America acum! Măcar și din asta reiese că naziștii au fost niște oportuniști prefăcuți, dați ușor la întors, pe cînd seva comunismului iriga orice capilar al nației, uluitor, ca-n poeziile scrise de călăii cu peniță, considerate, pe nedrept, baligă în vînt! Uite că nu mințeau pentru un bilet la băi! Un proces al comunismului ar cere condamnarea unui popor, nu a unui sistem. Și nimeni nu dorește asta. Se speră, fals, într-o însănătoșire pe cale naturală, indiferent cît timp ar necesita. Numai că, uneori, trebuie să-ți alegi cu înțelepciune bătăliile. Ce-i pierdut e pierdut.


Așadar, dacă apare acum unul privind în zare și spunînd panicat că vine furtuna, aveți tot dreptul să-i replicați cu sarcasm: care furtună, frățioare? Căci am trecut prin toate și nu ne-a răpus nici una!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro