*
La prima constatare, în ciuda reflexelor de prejudecată, nu este vorba de o plonjare a noastră în vremea de odinioară, ci de o situație în care trecutul iese la suprafață să vadă ce mai facem și să ne scoată ochii cu asta. Strămoșii noștri, înțelepții permanenți ai omenirii, de care vorbesc cărțile rare, cei 24 de bătrîni, sau cine-or fi, fac astfel dovada supravegherii și, în măsura în care ne pasă măcar cultural, a controlului exercitat asupra timpurilor. Cu o frecvență trasată de ingineri (sau de forțe oculte aflate deasupra lor), satul Fabbriche di Careggine scoate capul la suprafață, ca un scufundător versat, pentru aflarea periodică a noutăților, în succesiunea referințelor culturale bazate pe monstrul din Lochness, olandezul zburător, turnul viu de la miezul nopții dintr-o povestire extraordinară de Poe, cometa subterană Halley.
*
Dragă trecutule, dacă e pe-așa, află că noi, deși am progresat neîntrerupt în toți acești ani, ba ne-am scăpat, pe alocuri, și de comunism, facem foarte rău ca impresie personală și nu ne merge bine defel, fără să ne plîngem! Un cetățean de la celălalt capăt al Pămîntului a poftit într-o seară de toamnă tîrzie să mănînce animale interzise și, după o delicioasă supă de liliac înaripat și o friptură de pangolin împănat la tavă, a contractat un virus mai inteligent ca el, care, după ce l-a pus la pat, s-a răspîndit cu iuțeala fulgerului prin toată lumea, în timp ce oficialii chinezi, pentru a nu produce panică la nivel mondial, tăceau și stocau produse medicale cu o acuitate exemplară în arta divinației. Inutil de subliniat, pandemia ne-a răvășit rău de tot, îmbolnăvind milioane de semeni mai ceva decît Internaționala comunistă pe vremuri și ucigînd sute de mii, cu economiile lumii intrate-n impas și moralul la pămînt.
*
Cum era de așteptat, sub priveliștea acestui fason, țările au început s-o ia razna. Prin unele cancelarii s-a decis întărirea legăturilor de prieteșug pe relația cu China, în timp ce, în alte părți, unde s-a decretat izolarea obligatorie la domiciliu, nesăbuiți sufocați claustrofobic săreau la căderea serii pe fereastră pentru a se întîlni cu prietenii de patologie să cinstească una mică sau să se pupe cu iubita fără mască.
S-au înmînat amenzi încărcate, s-au proferat amenințări legale, au fost organizate urmăriri cu drona, dar oamenii țineau morțiș să iasă din reședințe, nici ei nu știau prea bine de ce. Probabil că o rotiță a mecanismului psihic a prins să se-nvîrtă de zor, ca să-i facă să asocieze cîmpia cu dezrobirea sau goana de moarte cu drepturile omului. Ajunseseră să-și caute motive din orice, să plimbe găini, să scuipe polițiști la datorie și să devină tracasați în perimetrul bucătăriei, unde-și petreceau cea mai mare parte din penitență.
*
În America, o țară mare cu probleme electorale, rasiale și financiare complexe, situația s-a agravat rapid. Din cauza privilegiilor distribuite fiecăruia după merit, oamenilor le intrase în cap motivația cu libertățile de mișcare neîngrădită și drepturile de voință cum îi vine fiecăruia, dar și aici se acordau amenzi fripte, cu Constituția în mînă, căci în joc era conflictul de principiu dintre cartea părinților fondatori și manualul de folosință al capitalismului de bancă și finanță. Ostilitățile se limitau, însă, la mediul politic și cel internetic, în regim cu potențial de amenințare verbală și insultativ virtual.
Pînă într-o zi, cînd mai mulți polițiști, obosiți psihic de-atîtea dereglări și claustranțe, s-au aburcat pe-un suspect ca să se odihnească pînă ce sărmanul infractor n-a rezistat decît între 8 și 9 minute pe ceas, după care a murit. Gestul, care n-a trecut neobservat, ba chiar a fost și filmat cu telefonul de un trecător care regretă în pumni, dac-ar fi știut ce urmează, deși nu reprezenta pentru nimeni ceva nou, a fost considerat, pe bună dreptate, inuman, rasial, tributar persecuției fizice, crud și injust, căci autoritățile locale (deși alcătuite din persoane de culoare, cum li se spune pe-aici fără urmă de rasism) au considerat inițial operația derulată în concluzia omorului drept o banalitate la ordinea zilei. Ce e nou, ce n-a mai fost? Lirică eminesciană de care ei nici n-au auzit și nici nu s-au sinchisit!
*
De prin birouri de politician democrat și trompetă televizată au început să curgă îndemnuri la revoltă cu mijloace artizanale, celelalte fiind scoase în afara legii de popasurile precedente făcute de polițist alb pe trecător negru (fostul Obama a declarat că revolta stradală are aceeași revelație ca și părerea exprimată prin vot, deci constituie un instrument democratic, după mintea lui de individ rămas fără nici o responsabilitate, decît să ațîțe focurile distrugerii, și nu e nimic rău în asta, în același sălaș cognitiv!).
Astfel, uite-așa s-au încropit ca din senin micro-războaie de hărțuire comercială și dezacord la posesie, în care tineri de toate culorile, dar mai mult dintre cei asemenea victimei, spre a o și comemora, totodată, cu nimerita emotivitate, au îndrăgit în aplicare zvîrlitura cu cărămida și drugul între ochii vitrinelor doldora de produse, de unde, pentru a recupera și paguba amenzilor date prin ordinul guvernatorilor (întîmplător, toți de aceeași factură democrată) cu ocazia izolării pandemice de care am relatat în regim de dare de seamă ceva mai sus, au sustras fiecare după nevoi, potrivit doctrinei marxiste (tot mai atrăgătoare în ultima vreme pe aceste meleaguri de oportunitate și obsesia libertății), bunuri care se vor dovedi utile cîndva sau vor fi scoase mintenaș la negocieri de la om la om pe Craig’s List, Posh ori Ebay.
*
În această desfășurare de veghe netulburată, au fost uciși oameni de diferite culori, distruse magazine (aflăm cu mîhnirea la gură că un grup de nonșalanți cu turul pantalonilor pînă la genunchi a fost văzut în muzică de rap chinuit deplasîndu-se prin New York-ul secerat de rebeliune într-un Rolls Royce abia scos de pe porțile comerciantului păgubit), incendiate clădiri, luate cu asalt secții de poliție, mașini zdrobite cu bîta și îmbiate cu coctailuri Molotov, cît și polițiști luați în cărămidă și geamuri sparte cu precise lovituri de karate, în valoare totală de, probabil, zeci de miliarde, dacă nu sute, ca supliment al legii stimulului abia votată de Congres, dar cu multe controverse și scăpări.
*
Departe suntem de neîndurătoarele, binecuvîntatele molime medievale, de plictisitoarele războaie de zeci de ani, de nervozitatea labilă a păturilor de jos, care abia își puteau permite o înjurătură, două la persoana a treia, de obscurantismul cărturarilor care nu poceau decît latina și perfidia conducătorilor clerici caricaturizați de Dante, ehe, duse-s alintările istoriei pe apele moderne ale demenței fără frontiere și a campaniilor schizo! În locul tău, m-aș ține la fund, epocă apusă! Îți asumi un mare risc! Stai liniștită acolo și ne dă lumină!
*
Practic și la drept vorbind, curentul electric obținut în provincia di Lucca de pe urma scufundării acestei arhitecturi impresionante permite fermierilor oripilați de pe dealurile adiacente să urmărească la televizor cele descrise mai sus, cu subtila, legitima întrebare: la ce atîta chin de pomană, la care se adaugă și abonamentul la cablu? Nu mai bine înălțau un lac de acumulare peste toată lumea, de jur-împrejur, fără colac de salvare, bărci pneumatice și încălțări labe de broască?
*
Da, ai dreptate, dar, din păcate, am trecut și prin asta… și nu ne-a ajutat la nimic!
8 iunie 2020
Atlanta, GA, U.S.A.
Credit foto:
Leggende Lucchesi Vol. 2 by Joe Natta
Video (Vimeo) Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro