Oamenii ăștia, poate pornind dintr-un considerent nobil, deși plin de aroganță, pun sare peste o insultă ireconciliabilă. Cunosc ei durerea unui sărac, grijile și amenințările zilnice prin care trece o familie fără venituri, zbătîndu-se sub spectrul șomajului sau al unei boli costisitoare? N-au nici un habar și, la drept vorbind, nici nu le pasă (poate, la o țigară de foi pufăită pe yaht), indiferent ce retorică afișează. Nici nu le cere nimeni. Dar omul din porniri perfide se hrănește. Iar dacă răspunsul este pozitiv, cum îi ajută ei, altfel decît dînd din clanță? “Păi, să vezi… Sunt mulți, oricum nu le-ar ajunge nici dacă mi-aș risipi întreaga avere!” Nu, și-au risipit-o Trump și congresmenii săi cromatici, hurducîndu-se în hîrtoapele unui decret stimulativ, de pe urma căruia săracul va primi $1.200, iar bogatul se va alege cu milioane. De ce vedetele Americii, care și-așa nu-i înghit pe republicani și cu atît mai puțin pe Trump, nu se unesc într-un cor în care să demaște “ajutorul” plecat din trilioanele afectate supraviețuirii, cînd ce le-a revenit celor de jos nu le va ajunge nici să-și plătească datoriile făcute în luna precedentă?
*
Trăim un scenariu murdar: democrații sunt frații republicanilor și cine nu vede asta merită să creadă ce-i vine. Da, nene, dar tu nu vezi cum se-njură-ntre ei? Înjurătura “între ei” este unul dintre cele mai vechi trucuri de îmbrobodire a maselor în lumina alternativei (noi n-am avut înjurături pe scenă și barbut în fosă?). Uneori surprinde doar neglijența sau cinismul de-a nici măcar încerca o camuflare. Am rămas stupefiat cînd Bill Clinton, marele jefuitor care, cu chiu, cu vai, a fentat închisoarea pe ultima sută de metri, pentru că martorii dispăreau ca-n filmele lui Costas Gavras, a declarat public că ineptul Bush cel mic, pe cînd robotea de zor ca președinte pus de tata, îi telefona cam o dată pe săptămînă pentru a-l întreba cum să se descurce într-o situație sau alta… Nu avea consilieri și trebuia să primească electricitate de la unul dintre cei mai odioși reprezentanți ai partidului “advers”? Nu fusese însuși tăticuțul său drag președinte național (și șef al CIA), care s-a lăudat în cazier și cu șefia poziției de adjunct al lui Reagan, ultimul președinte mai de Doamne-ajută al Americii? Declarația lui Clinton, deși n-a vrut decît să se împăuneze oleacă și să-l și facă pe Georgică să se simtă stînjenit, a fost o mare deschidere de ochi. Pentru cei care au ținut să ia aminte.
Mai mult: ce-a fost drag lui Obama, în ciuda declarațiilor de părere și ostilitate, Trump a lăsat intact (după ce s-a făcut puțin că se zbate). Nici măcar stupizenia de Obamacare n-a fost clintită de pe meterezele inconvenientului social și financiar. Înarmarea și-a urmat cursul, sistemul sanitar și-a prelungit desfrîul, ignorarea problemelor sociale a continuat cînd la trap, cînd la galop, injustiția și-a tăiat pleoapele, ca să nu clipească din ochi. Una peste alta, tot mai mulți republicani par al nostalgiza pe imbecilul care se credea mare președinte pentru că reușea să imite la perfecție modul emfatic al lui Clinton de-a pronunța cuvintele, cînd nu se defecta telepromterul! Dar în timp ce Bill era șmecher foc Obama reușea să fie doar un idiot umflat în pene (presa americană a încercat să-l scoată drept cel mai inteligent președinte din istoria Americii! – care nu știa nici cîte state alcătuiesc națiunea pe care a fost pus s-o ghidoneze la strategie ascunsă, oscilînd, în funcție de temperatură, între 52 și 54!).
*
Sunt cîteva demersuri prin care cei aflați alternativ la putere nu dau nici un efort pentru a le remedia: cheltuielile îngrijirii medicale și costurile militare. Trilioane de dolari se plimbă de la o bancă la alta, lăsînd să cadă din zbor suficient și-n buzunarele deschise ca pliscul puilor de vultur ale celor aflați (alternativ) la putere. În mod normal, legenda susține că democrații detestă comercializarea armelor către populație. Cînd au avut ocupație la Casa Albă și greutate preponderentă în Congres, de ce democrații n-au mișcat deget? De ce Hillary Clinton, care promisese în timpul campanei electorale a fostului soț că, în caz de victorie, va remedia sau nu va avea liniște pînă nu va reuși să impună o reformă sanitară atentă cu populația, exagerat, porcos, inuman de exorbitantă, nu și-a dat cu peruca de pajiștea din fața Casei Albe cînd s-a dovedit că nu s-a sinchisit? Da, da… ea a rămas, poate, cu neliniștea și noi cu regretul prostiei de-a fi crezut în indignata ei cauză.
*
Am plecat de la compasiunea alimentată de vedetele cu bani. Zilele trecute, Michael Jordan, fost baschetbalist, a demascat și înfierat “rasismul cu rădăcini adînci” din Statele Unite. Nimeni nu poate ascunde acest fapt de notorietate, mai cu seamă dacă este adus în discuție și rasismul invers, în care minoritatea de culoare detestă visceral majoritatea albă (din rîndul căreia sunt mai mulți membri împușcați de polițiști de toate culorile – surprinși de Traian Ungureanu în chingile unei expresii geniale: “albi de culoare”!), într-un mod atît de evident încît devii nebun să te faci că nu vezi. Dar altceva vreau să punctez cu măiestrie: dacă în America se constată existența unui atît de pronunțat rasism, cum de un tip ca Michael Jordan a reușit să ajungă atît de miliardar? Să nu spuneți pentru că era talentat, serios și inteligent, căci rasismul ar fi anulat toate aceste atribute cît ai arunca o minge la coș. Există rasism în Statele Unite (ca în toate țările lumii), profund, latent, ținut în frîu, pînă la situații de confruntare politică extinsă, în forma jafului, din ghetouri spre centre urbane, dar nu cred că acesta ar fi adevăratul izvor al fărădelegilor actuale (o seamă de albi, tineri și mai adulți, s-au amestecat printre manifestanți, de n-ar fi să aducem la bară decît mostra fiicei primarului democrat al New York-ului, dl De Blasio – cel care a agravat pandemia din localitate călărind încăpățînarea prostească de-a se opune săptămîni în șir să închidă școlile!). Dar tocmai unul ca Michael Jordan ar trebui să se abțină de la ridicarea pietrei. Și mulți alții asemenea, care nu mai prididesc să-și numere milioanele, fără a mișca un deget întru ajutorarea confraților de rasă. O perfidie dusă la maxim, dublată de conștiința datoriei împlinite. Da, dle Jordan, da, dle Woods, da, dna Oprah, Cathy Hughes, David Steward, Robert Smith, Kanye West, Robert Johnson, v-ați ajuns și pe această direcție, nu numai în privința sacilor: reprezentați cu cinste umanitatea lumii în declin!
*
Dacă analizezi o clipă discursul democraților și nu știi nimic despre ce se întîmplă în Statele Unite (cu ajutor primit de la mijloacele de informare și dereglările de microfon ale aflaților în treabă), vei deduce că America a fost de cînd se știe condusă de Republicani. Democrații n-au dat pe-acolo nici în treacăt sau în glumă! Pînă cînd atîta împilare? Jos albii!
*
Nu, dragii mei, să nu ne impacientăm în șalvari de patriot: comuniștii n-au inventat nimic (cu atît mai puțin cei din România!). Mai mult, n-au ridicat nici o mizerie existentă la rang de perfecțiune, cum li se întîmplă atît de natural politicienilor și ziariștilor americani. Comuniștii n-au fost nimic mai mult decît o abatere temporară pe linia ticăloșiei umane de partid și de stat. N-au inventat nici măcar frigul din apartamente. În iarna anului 1990, la New York, am tras niște înghețuri de interior de-a fost cît pe ce să-mi zbor familia îndărăt, plictisit de neputința vieții în a ilustra noi forme de chin civilizat în echivalența celui de lumea a treia.
Liviu Cangeopol
2 iunie 2020
Atlanta, GA, U.S.A. Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro