Ce poate fi mai distructiv decît mistificarea continuă? Actele de vandalism? Incendierile, jaful, bătaia și crima? Posibil, dar cum poți încerca să repari un mecanism fără a-l desface bucăți și determina ce nu funcționează? Corectitudinea politică este o nenorocire, pentru că se ocupă de condiționarea realității și perpetuarea, extinderea tumorii, instalarea morții. Ca și Partidul Democrat, ar trebui scoasă în afara legii, boicotată, spurcată. În foarte multe situații, expunerea adevărului este dureroasă, neplăcută, iritantă, jignitoare, plină de umilințe, dar adevărul (sau tentația de-a-l cuprinde) reprezintă singura cale spre remedierea subiectului afectat. Uneori, adevărul erupe de unde nu se așteaptă nimeni. Trebuie doar să-l pescuiești din filonul minei (și al mîniei). Din multitudinea de recomandări făcute de o seamă de membri ai societății americane, ne vom opri la cîteva exemple așezate la diferiți poli.

Al Sharpton este un binecunoscut militant pentru drepturile omului din New York, care, de-a lungul timpului, a lepădat declarații dintre cele mai intransigente la adresa omului alb, cu care, totuși, conviețuiește de cîți ani numără el pe buletin fără nici o problemă. Pentru unii nu este decît un încurcă-lume dezbinător la învrăjbire, nu exagerat de inteligent, pus pe arțag și la două noaptea dacă-l trezești din somn! După această succintă și obiectivă prezentare, poftim mostră de inițiativă civică și luptă pentru drepturile comunităților de negri din Statele Unite rezultate prin goarna personală: "Cîteva dintre magazinele distruse se află în proprietatea negrilor! N-ar trebui să fim atît de iresponsabili ca, în ura noastră, să ne distrugem unii pe alții." Cu aceleași idei, poate cu alte cuvinte, negrii care protestează pentru o cauză de care oricum nu le pasă ar trebui să țină cont de criteriile sfintei discriminări și să distrugă numai proprietățile albilor, băi frați! Nici vorbă să-i îndemne la stat acasă, la manifestat reținere, la încercat să obțină justiție într-un sistem cu multe găuri, dar sub nici un temei pe calea crimei, a jafului și a distrugerilor! Să ne mirăm că unii au dezbrăcat umanitatea și s-au retras în pielea de animal derutat?


Tucker Carlson, unul dintre cei mai populari și articulați comentatori politici ai Americii, a rezumat astfel situația exemplară în care am intrat împreună: „Cînd exprimi o opinie pe care liderii noștri nu o agreează, ei o numesc violență. Cînd infractorii comit acte adevărate de violență, o numesc exprimare.” Tot sau aproape tot ce se derulează în America acestor timpuri de restriște, pandemie și jale prezintă aceeași calitate de-a procesa adevărul cu susul în jos (inculpat la comandă: corectitudinea politică și hărmălaia ei paranoică). Un exemplu ironic este faptul că citadela politicii democrate de stînga, canalul de televiziune CNN, a fost luată în șuturi de masele revoltate din Atlanta. Ceea ce înseamnă că luptătorii n-au ținut cont de răsfirarea propusă de Al Sharpton.


Starea victimei nu este atît de sfîntă și de blîndă cum o urlau goarnele minciunii pandematice. George Floyd are un cazier mai bogat decît CV-ul lui Mircea Eliade: furt obișnuit, încălcarea proprietății private (tot furt), deținerea de substanțe interzise și furt cu arma în mînă. În momentul reținerii, era acuzat de uz de bancnotă falsă. Potrivit raportului de autopsie, cauza morții n-a fost așezarea polițistă cu genunchiul pe gîtul inculpatului pînă la sufocare, ci o combinație între probleme cu inima, tensiune arterială și existența unor substanțe toxice în organism (droguri sau alcool). Din acest motiv, familia mortului a recomandat o opinie secundară în realizarea unei noi autopsii. Nu că ar schimba prea mult datele problemei, dar suficient pentru a diminua gravitatea încadrării juridice a faptei.


Populația dezlînată înjură pe toți pereții Administrația Trump pentru cele întîmplate (trecînd prin incongruența ataculul de la CNN), dar prea puțini cunosc sau nu vor să țină cont de cîteva amănunte: guvernatorul statului Minnesota este democrat, primarul orașului Minneapolis (negru) este democrat, procurorul general al statului (negru) este democrat, șeful poliției din Minneapolis (negru) este democrat. Nimeni, dar nimeni nu ține cont de înțelepciunea versatului Al Sharpton!


În ziua de sîmbătă 30 mai, au avut loc revolte ale distrugerii în 30 de orașe americane. Rudy Giuliani, fostul primar al New York-ului, proeminent republican, a declarat că toate aceste orașe au primari membri ai Partidului Democrat, facțiunea radicală de la stînga partidului. În viziunea lui, isprava nu este o simplă coincidență, concluzia fiind că acest gen de indivizi nu sunt capabili să prevină și să țină în frîu excesele maselor tulburate. S-a făcut observația că statele conduse de democrați, unde au fost impuse izolări drastice (care au înnebunit cetățenii), sunt aceleași care acum permit gherilelor să-și facă de cap (înnebunindu-i și mai tare).


Ajungem la partea cu adevărat spinoasă a problemei, probabil observată nu de puțini de-a lungul timpului (în special în anii din urmă), dar care, pînă acum, n-a fost niciodată expusă cu atîta aplomb. Ca să-ți permiți una ca asta trebuie să fii negru și profesor de filozofie la celebra Universitate Harvard. Dr. Cornel West a explicat ororile străzii prin eșecul repurtat de Administrația precedentă, cînd trei dintre cele mai importante poziții din guvern au fost ocupate de persoane de culoare: Președintele țării, Procurorul General al Statelor Unite și șeful Serviciului Național de Securitate, care n-au fost în stare să clarifice și să regleze dinamica forțelor sociale ale Americii, deși s-au bucurat opt ani de beneficiul puterii neprovocate. Experimentul american este un eșec, susține profesorul, de mai bine de 200 de ani. Economia de tip capitalist cum se prezintă ea în America nu este capabilă să procure și să livreze astfel încît oamenii să poată trăi în decență. În cadrul statului-națiune, sistemul juridic nu garantează protecția drepturilor și a libertăților. Protestele care au incendiat America sunt urmarea unei “furtuni perfecte de eșecuri la diferite niveluri ale imperiului american”.


Ce înseamnă toate acestea, după mai bine de 200 de ani? Că există cetățeni care nu se pot adapta genului de capitalism american. Un gen lipsit de umanitate, rapace, nemilos, de foarte multe ori nedrept, închinîndu-se la icoana banilor și numai atît. O simți pe propria piele, la tot pasul. Unii se adaptează, alții mai puțin. Probabil s-a ajuns la impactul unui dezechilibru în care numărul inadaptaților îl depășește pe cel al adaptaților, la care se adaugă nebunia izolării pandemice, spectrul falimentului personal, rînjetul șomajului, cît și frustrarea că unul de-al lor, în care și-au pus o grămadă de speranțe, n-a reușit sau n-a vrut să facă nimic pentru ei. În altă ordine de concepții simpliste, culoarea președintelui aspirațiilor legitime contrastează hidos cu albeața celui care l-a înlocuit. Oroarea se va amplifica peste cîteva luni, cînd se va da bătălia finală: anul acesta, între doi tipi albi ca neaua. Unul cinic și perfid, amenințînd cu cîini dresați după cîtă clorochinină a mîncat, celălalt senil și ipocrit, scoțîndu-i din perimetrul rasei pe cei care nu-l votează. Este limpede, șansele negrilor de-a mai ajunge vreodată ce-au sperat se duc pe coclauri. Discursul radical, extravagant și extremist al democraților, în goană după voturi (dacă ar fi numai atît!), n-a făcut decît să adauge paie focului mocnit, deja existent. A fost nevoie de o scînteie și șandramaua s-a dus naibii.


Bătrînii folkiști ai Cenaclului Flacăra propagau o zicală rău-prevestitoare, dar justă: cine seamănă vînt culege furtună, cu varianta modernizată: cine propovăduiește ura o va simți în judecata mulțimii. Da, mulți dintre inflamați sunt membri de gang, poate profesioniști trimiși de cartelurile de droguri (după cum a scuzat guvernatorul Minnesotei comportarea concetățenilor), indivizi fără căpătîi veniți din alte state să producă pagube și să fure bunuri, adolescenți neadaptați vieții de liceu, bețivi fără ocupație. Dar nu toți, nu deodată, nu în asemenea număr. Printre ei am convingerea că se află și destui naivi care-și închipuie că sacrificiul lor (de-a fi arestați, judecați, închiși ori poate chiar omorîți în conjunctură) va ajuta unei cauze a cărei miraculoasă rezolvare n-o vede nimeni.


Violența urbană a ultimelor zile nu este un program revoluționar (și, probabil, nici nu va ajunge vreodată), ci o disperare suită la paroxism. După asta nu mai urmează decît moartea sau stagnarea (alt soi de moarte). Nu e dificil de estimat că tragedia mulțimii isterizate este mai mare decît cea a unui individ ucis de zelul idiot al unor polițiști cruzi. O parte a societății americane geme sub genunchiul celeilalte părți, care se vede cu magazinele scoase din inventar și pandemia periclitată.

Liviu Cangeopol
1 iunie 2020
Atlanta, GA, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro