Dacă aș fi partizanul proverbelor, trecînd peste aerul lor de superficială înțelepciune aplicată, mi-aș aminti mie însumi că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Dar le detest la grămadă. Cît și ignorarea puterii de expresie a statisticilor, prejudecăților și mentalităților. Ce-au mai făcut românii ceva bun în ultimii ani ca să ne surprindă acum cu o nouă mistificare? Vizionarea mult lăudatului documentar Colectiv nu m-a decepționat deloc, pentru că nu mă așteptam la nimic de valoare.

OK, nici chiar așa, au reușit să se plaseze pînă și sub ștacheta mea atît de coborîtă: o narațiune dezlînată, spartă în cîteva teme uneori forțat alăturate, fără concluzii directe și obraznic de elogioasă la adresa unuia dintre responsabilii perpetuării dezastrului din sistemul sanitar, onor dl ministru Vlad Voiculescu, fiul unui colaborator dovedit al Securității cu certificat de revoluționar. Privită cu suspiciunea îndreptățită, captarea bunăvoinței în dreptul acestui demnitar, dublată de originea lui sănătoasă, nu exclude posibilitatea promovării sale de mîine în frîiele dregătoriei de la Cotroceni, dacă ni se permite o prefigurare, cel puțin la nivel intențional.

Primul pas străbătut, catastrofa incendiară din incinta unui club construit ca o capcană împotriva vieții și a bunului simț unde, la 30 Octombrie 2015, și-au pierdut viața 26 de tineri (alți 38 prăpădindu-se prin spitale asasine în săptămînile succesive), 146 căpătînd răni grave, cu hidoase consecințe, este privit ca un fapt divers, natural, neplăcut, dar nu ținînd de sfîrșitul românesc al lumii. Nu aflăm nimic despre responsabilitatea proprietarilor clubului, a celor care au permis funcționarea lui, inclusiv a pompierilor, a organizatorilor spectacolului din seara fatidică (secvențe care or fi căzut în sala de montaj, cum se mai întîmplă). Nici o investigație, nici un interviu cu unul dintre culpabili. De unde aparența de fenomen al naturii, fără amestecul mîinii umane. În fine, au loc ample proteste populare, guvernul pesedist Ponta cade din scaun (și responsabilitate).

Trecem în regim de viteză repede la faza a doua: multe dintre victimele arse n-ar fi murit dacă în spitalele unde au fost internate n-ar fi tronat criminalitatea unei bacterii periculoase, la a cărei înflorire a contribuit o companie mizerabilă condusă de un om rău care desfăcea produse contrafăcute cu complicitatea factorilor decizionali. În loc ca bactericidul comercializat să aibă o eficiență optimă, turnătorii de apă în vin îl diluau cu pînă la de zece ori concentrația prescrisă. Spitalele nefiind dezinfectate corespunzător, s-a dezvoltat în perimetrul lor un gen de Jurassic Park împănat cu soiuri de mega-bacterii ucigașe. Fiind o țară în care ajutoarele trimise de Occident domeniului sanitar au fost devalizate de 30 de ani de conducerile unităților respective, un tratament eficace al acestor infecții nu putea avea loc. Deci, pacienții mureau pe capete, în ciuda declarațiilor făcute de corifeii patriei, care susțineau că în România există condiții medicale la fel de bune ca-n Germania. Tupeul hoțului sau al idiotului. Posibil, ambele.

Este identificat răufăcătorul prim, în persoana directorului companiei produselor deteriorate, un oarecare Dan Condrea, președintele Hexi Pharma, care se ocupa cu negoțul ucigaș de vreo zece ani buni fără să-l supere nimeni. Nu insistăm asupra unor filmări clandestine operate cu multă stîngăcie și inutilitate, efectuate la poarta unui depozit de substanțe chimice care nu spun nimic. Condrea tace ca un sfinx oriunde se întoarce, realizatorii filmului nu reiese că s-au străduit să-l descoase cu ceva, ceea ce e lamentabil profesional. Cu cîteva zile înainte de-a intra pe porțile Procuraturii pentru întrebări și răcoritoare, Dan Condrea se izbește cu mașina de un copac și moare instantaneu. Totodată, extrem de convenabil. Zvonuri dau suspiciuni spre crimă. Alte zvonuri propagă ideea că numitul președinte era un afiș de paravan, în spatele lui aflîndu-se SRI, proprietar al companiei. Greu de dovedit, pentru că e țara lor, dar realizatorii filmului nu reușesc decît să exclame cu o voce sugrumată că moștenitorii Securități au anunțat de patru ori în decurs de cinci ani (2011-2016) organele superioare (președinte național, premier, miniștri etc) despre măgăriile proferate de Hexi Pharma. Ancheta cineaștilor nu este asmuțită pe urmele niciunuia. Tot ce fac ei este să hărțuiască un ministru idiot și probabil destul de nevinovat, care, pînă la urmă, demisionează.

Partea a treia: la cîrma Ministerului Sănătății este adus la 20 mai 2016 Vlad Voiculescu, un tip ceva mai spălățel decît demnitarul clasic al epocii, mai aparent transparent, mai flexibil cu organul fonator, mai spălat cu dezinfectante. Dă-i anchete și discursuri. Apare cu limpezime: sistemul este corupt. Știam asta, mulțumim frumos, de prin 1990, fără nici o vacanță. Nu sunt oferite nume. Dl ministru este bine crescut. Direcții vagi, aproximări metaforice. Ne este prezentat, însă, un conflict cu Primarul General al Capitalei, dna Firea, de la PSD, care impune Ministerului Sănătății ultimatumul de-a acorda unui spital susținut de partidul domniei sale dreptul la operația de transplant pulmonar, drept recunoscut în lumea civilizată și țările semnatare. Dl ministru incorupt se opune, deoarece spitalul n-are o unitate de refacere a celor operați de plămîni. Victorie zdrobitoare a onestității. Etc. Greu de crezut, filmul se termină aici, nu înainte de-a ne fi propusă o scenă cam trasă despre familia unuia dintre tinerii morți din cauza corupției amintite, dar nu prea dezbătute, pe parcursul filmului. Tatăl, mama, rude, prieteni, toți îndurerați, servesc o tărie la mormîntul victimei, potrivit datinei.

Pe scurt, nu știm nimic în plus decît ce știam deja la începutul vizionării. Am spune că, datorită acestui tur de forță al posibilei voluntare intoxicări, știm chiar mai puțin. Pe scurt, a fost ceva corupție pe meleaguri carpatine, dar n-a intrat nimeni la pușcărie, a căzut un guvern a cărui scăzută popularitate este zdrobitor recîștigată spre finalul documentarului, a murit omul rău (e cu putință să nici nu fie el, deoarece cadavrul a fost destul de mutilat și analizale medicale au fost efectuate, sub îndrumarea serviciilor secrete, de același sistem sanitar corupt și uncompetent). Ce poți să crezi? Ce ți s-a prezentat. Noroc cu tînăra generație, care înmugurește la orizont prin chipul dlui Voiculescu... Punct și de la capăt.

Au trecut cinci ani. Tragedia Colectiv și urmările ei au fost considerate crema unei crize, acutizarea unui putregai existent. Doctori neglijenți, manageri corupți, politicieni veroși, bolnavi recalcitranți. Începe primăvara anului 2020, anul blestemului pandemic. Fenomenul Colectiv este o diluare jalnică, mai ceva decît a substanțelor dezinfectante, în raport cu ce-a reprezentat fenomenul Covid. Incompetență dusă la paroxism și genocid cu bună știință, pacienți uciși cu sînge rece, călăi cu mască și halat alb, un film de groază. Nănău este zdrobit de Hitchcock. Cele 64 de victime din 2015 sar acum de 24.000, ard de vii în saloane de spital, cu pacienți legați de paturi și uitați de personalul medical cu zilele, fără apă, închiși în saloane, cu clanța de la ușă luată strategic, etc. Un gulag post-modern îngrozește lumea care are ochi de văzut. Se poate, astfel, și mai rău. Mult mai rău. În respectul viitorului, înțelegem relaxarea exprimată cu ocazia celor înșurubate în jurul clubului Colectiv.

Se zvonește că de fiecare pacient mort din cauza Covidului, sistemul încasează 18.000 de euro de la instituțiile europene. Ai intrat în spital, indiferent de afecțiune, puține șanse ai de-a ieși pe propriile picioare. Vorbesc pe baza mărturiilor cutremurătoare ale unor cunoștințe și relatări din presă. Cîteva au murit fără motiv. Altele au scăpat pentru că au reușit să evadeze la timp din spital. O doctoriță care a găsit un tratament eficace de tratare a Covidului a fost pusă la stîlpul infamiei de aproape tot corpul medical. Citești și te crucești. Cum este cu putință? Nu știu. De ce nu pornește dl ziarist Tolontan o acțiune investigativă? De data asta, una reală. Corupție pînă sus, interese majore, bani cu ghiotura. Nimic nou sub soare. Stați o clipă: chiar nimic? O ideea străbate mintea, un rînd de ziar, o amintire de coșmar. Cine se află în fruntea Ministerului Sănătății? Ne frecăm la ochi, nu e o eroare tipografică sau un joc de cuvinte: la 23 decembrie 2020, pentru a remedia sincopele de la Sănătate, în fruntea ministerului a fost (re)adus dl Vlad Voiculescu.

Liviu Cangeopol
3 aprilie 2021
Atlanta, GA, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro