Nr. 5, ianuarie, anul 2025
Acum câteva seri, o bună prietenă și talentă soprană, mi-a propus sa o însoțesc la un spectacol cu un nume inedit, Logodnă în mănăstire, muzică și libret Serghei Prokofiev.
Astăzi, 12 martie 2025 se împlinesc 52 de ani de la nașterea oficială a Programului III. Dedic acest material tuturor celor care au făcut, ascultat, iubit Programul III.
(în fotografie: Sofia Șincan)
Ideea de a le dărui colegilor mei de la Programul 3 un album în care să se regăsească, peste timp, mi-a venit încă din martie 1973. L-am cumpărat de la o librărie de pe Lipscani. Abia l-am adus acasă. Era prea mare şi prea greu pentru silueta mea firavă de atunci. Aveam ambiţia să cuprind în el tot ce se va scrie, tot ce se va spune despre Programul 3. Mai mult. Visam să fiu un detectiv al clipei. Să surprind evenimente redacţionale. Să pândesc ca un detectiv, reacţii, dialoguri dintre colegi, farse de-ale lor, dar... O figură a Radioului a fost, fără îndoială, doctorul Paul Bernstein! Nu ştiu dacă a practicat medicina, măcar o singură zi în viaţa lui, dar titlul de doctor i se potrivea de minune. Era salariat la Direcţia Relaţii Internaţionale, specializat în limba germană. Avea un talent deosebit de a simula tot timpul că e foarte ocupat. Maşina lui de scris era mereu încărcată cu o coală. Stătea visător în faţa ei fără să facă nimic. Dar când uşa se deschidea, începea să dactilografieze la întâmplare, ca împins de un resort. Nu se ştie ce şef intră... La Programul III, unde am lucrat, un loc de cinste îl ocupau farsele colegiale. Excelau în această privinţă Liviu Tudor Samuilă şi Titus Vîjeu. Amândoi, foarte imaginativi şi dotaţi cu talentul imitaţiilor. ((Foto: Titus Vîjeu))
Cu doar câteva săptămâni în urmă nu exista nici un dubiu că cel mai discutat și premiat film al anului, cu cele mai multe nominalizări, va domina premiile Oscar. Și academia de film americană va intra din nou în istorie pentru că va celebra primul actor trans-sexual nominalizat pentru cel mai bun rol feminin. Lăudat și de critica internațională, „Emilia Perez”, un film non-conformist, un thriller dramatic musical cu un subiect extrem de discutat și controversat, nu avea cum să piardă la Oscar. Până când vedeta filmului, Karla Sofia Gascon, a... Locul meu statornic de muncă a fost Radioteleviziunea Română, apoi, după scindarea instituţiei, Societatea Română de Radiodifuziune. Organizaţie serioasă de presă audio, cu greutate şi influenţă. Acum, ajuns la vârsta memorialistului, simt nevoia să împărtăşesc şi altora întâmplări trăite sub zodia microfonului. Nu vă aşteptaţi să downloadez în aceste pagini amintiri sobre, încărcate cu virtuţi educative. Nu-mi permite firea mea sprinţară, înclinată spre persiflare. Voi extrage din trecut portrete şi păţanii cu care să vă mai descreţesc un pic... Pe 12 martie se împlinesc 52 se ani de la înființarea Programului 3, care, deși nu mai există în forma care l-a consacrat în anii de după 1973, continuă să fie evocat ca o prezență vie, ca o realitate perpetuă. Nu puteam lăsa ca acest eveniment să treacă neobservat. De aceea m-am decis ca în rubrica mea cotidiană de pa Comentator.ro să vă prezint în serial amintiri despre echipa de inimoși care au îndrăznit să facă în anii dictaturii UN RADIO ALTFEL. Legendarul Program 3 nu a fost doar un buchet de valori umane, ci și o stare de spirit... În drumul nostru dintre țara de origine și țara de adopție, se întâmplă un fenomen foarte interesant. Dacă suntem interesați de sporturi, și majoritatea suntem, în procesul de dezrădăcinare/înrădăcinare care este emigrarea, mai devreme sau mai târziu vom adopta interesul pentru sporturile țării în care am emigrat. Fotbalul, sportul-rege în România, se transformă în „soccer” și fotbalul primește o particulă nominativă locală, „american”. Mai exact, expresia „gridiron football” definește fotbalul american, cuvântul „gridiron” semnificând forma... Primul weekend de primăvară aduce pe scena Operei Naționale București două dintre cele mai îndrăgite, dar și populare, spectacole de operă din repertoriul liric universal: Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart (1 martie) și Madama Butterfly de Giacomo Puccini (2 martie).
În „Epoca de Aur”, poporul „vegetal” își omagia conducătorul din toate pozițiile, iar disidența se consuma prin șopârle pe scenă sau în cărți, în fabule cu pisici, bancuri la chefuri și șoapte pe la colțuri. În acea vreme, Aldea a fost singurul artist din România care a sfidat direct regimul, prin interviuri contondente, publicate în câteva reviste, sau prin lansarea, pe un disc EP, a unui cântec care parodia și persifla, explicit și fără jenă, toate locurile comune ale artei „angajate” și ale propagandei oficiale.
Consecința a... Acum câțiva ani, îi scrisesem lui Dan Andrei Aldea un mesaj, propunându i să publicăm o carte despre el, despre muzica și despre viața lui. Răspunsul a fost dezarmant: „Tot ceea ce putea fi spus – s a spus. Iar ceea ce nu s a spus – chiar nu poate fi spus”. Acum știu că mai erau foarte multe lucruri de spus despre muzicianul, creatorul, omul de cultură și omul-pur-și-simplu Dan Andrei Aldea și această carte o demonstrează cu prisosință.
Piatra mea Albă: Dan Andrei Aldea este o carte hibridă. În structura acesteia sunt încorporate atât lucrări ale autoarei Dana Andrei Aldea – proză, poeme, imagini textuale, grafică –, cât și extrase autentice din dialogurile purtate online, prin emailuri și mesaje pe Messenger, între Dana și Dan, urmând firul unei minunate povești de dragoste, de la prima întâlnire virtuală până la desăvârșirea înfloririi.
Conținut protejat de drepturi de autor! Copierea fără acordul scris al proprietarului este STRICT INTERZISĂ!
