Fac cultură pentru că vreau, dar nu am o datorie în acest sens, spuneam unui reporter în 1996, ca director executiv al unei edituri de succes. Această datorie o au editurile de stat și Ministerul Culturii. Datoria mea, ca angajat al unei companii private, este să produc valoare pentru proprietarii organizației.

Poate că afirmația mea, preluată (aproape) involuntar după Milton Freedman, care a scandalizat, la rândul lui, mediile mai puritane chiar și la vremea lansării acesteia, este puțin depășită. Dar, înainte de a o depăși, trebuie să o parcurgi. Nu poți arde etapele. Sau o faci, plătind un preț.

Acest preț l-au plătit deja cei care nu au înțeles natura duală a produsului carte (Valentin Nicolau, 1994). Nu întâmplător, editura pe care a fondat-o a fost unul dintre marile succese românești pe piața de carte a ultimului deceniu al secolului XX. Au fost în acea vreme câțiva lupi tineri care au revoluționat această piață, în primul rând prin abordarea agresivă și prin modul în care au vândut cartea.

Tot prin 1994, Marin Sorescu, la acea vreme director al unei edituri din Craiova, mă întreba stupefiat și stupefiant: cum faceți voi de vindeți atâtea cărți? Pentru mine, editor cu 2-3 ani de practică autodidactă, chiar întâlnirea cu marele poet, într-o anticameră a unui director de tipografie, era o minune. Întrebarea acestuia m-a uluit. Da, Marin Sorescu mă întreba pe mine cum facem de vindem atâtea cărți. Nu mai știu ce am răspuns, dar acum mi-e limpede că răspunsul era simplu și conținut în întrebare. Da, noi vindeam cărți, chiar multe, nu le difuzam (nu distribuiam, nu desfăceam).

Nu eram singurii care au înțeles că editarea de carte este o afacere și că trebuie tratată ca atare. Multe edituri au crescut spectaculos în acei ani. Unele au rămas pe val, altele nu au știut să își depășească propriile limite, ori au îmbătrânit prematur. Asta s-a întâmplat acolo unde cultura de afaceri nu s-a împământenit suficient și vechile abordări comunistoide au răsărit chiar și la oameni tineri, care nu aveau un stagiu de practică în vechiul sistem.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro