Vindem noi oare cărți, aceste stive de hârtie tipărită, strânse între coperți frumos colorate? Vindem noi oare fișiere descărcabile pe laptop, tablete sau telefoane inteligente? Vindem noi un număr de pagini, de semne imprimate pe hârtie sau coborâte din spațiul virtual pe o consolă bună la toate, mai nou și la citit? Vindem noi conținutul, formatul, ori vindem înțelesul? Acest înțeles poate însemna orice de la cunoaștere, învățare, distracție, carieră, joacă, la pură emoție.

Aici ne-am apropiat cu un pas de adevăr. Cartea nu este nici tipăritură, nici un fișier deschis pe un computer, ci suma reacțiilor pe care le determină, le inspiră sau le induce celui ce o deschide. Asta poate însemna dorință (de a învăța, de a cunoaște, de a iubi), încredere (că voi crește mare, că voi reuși, că voi visa), aspirație (că toate acestea se vor împlini). Cartea înseamnă emoție, înseamnă sentiment.

Noi vindem emoții și sentimente, nu pachete de hârtie. Povestea este cea care contează, nu cele 500.000 de caractere cu care este scrisă. Mâna întinsă, care nu spune o poveste, nu primește pomană (Gheorghe Dinică în memorabilul rol din Filantropica). Cartea care nu spune o poveste rămâne pe raft. Nici cartea de învățare, nici volumul academic nu fac excepție. E vorba doar de un alt sentiment. Iar editorul care nu vinde sentimente, nu vinde nimic. Parcă este un pic de Marin Preda în fraza dinainte, dar asta este o altă poveste. Dar este tot o poveste, adică un sentiment.

Indiferent de ceea ce credeți voi că vindeți, de fapt vindeți sentimente. (Bandler, R., La valle, John, NLP – Învață să convingi!, Ed. Amalthea, București, 2005)

Și ca să terminăm cu lucrurile simple, atât de simple încât uneori sunt greu de acceptat, să ne mai amintim ceva. De fapt, să reformulăm:

Nu vindeți caracteristica, ci beneficiul. (King, Geoff Secretele vânzării – cum să vinzi în orice situație, Ed. Curtea Veche Publishing, București, 2012)

Cum spunea Elmer Wheeler: Ca să ai succes, nu vinzi cotletul, ci sfârâitul grătarului.

E atât de simplu, deși unii dintre cititori vor spune: am făcut ce am făcut și am ajuns de la carte și emoții la mici și bere. Nu vă supărați, dar și într-un caz și în celălalt e vorba de o experiență și de o emoție omenească.

Ne întoarcem de unde am plecat: Nu vinzi ceea ce este, vinzi ceea ce face.

Și acum vine întrebarea, reformulată la un moment dat: în ce afacere suntem noi? Poate că răspunsul e acum ceva mai simplu de acceptat: noi suntem vânzători de sentimente. Faptul că acestea sunt ambalate (încă) în hârtie e din ce în ce mai puțin important (dacă a fost vreodată).

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro