„Phoenix” a fost dintotdeauna o formaţie internaţională. A început prin a fi multinaţională. Încă din anii ’60, membrii formaţiei erau amestecaţi, ca și Banatul. Români, sârbi, maghiari, germani, evrei au cântat împreună românește, fără a avea senzaţia că sunt vreun moment victima vreunei discriminări sau că sunt purificaţi etnic. Mai mult, au făcut-o cu plăcere. Și bine.
Azi, „Phoenix” este o formaţie internaţională, ca talie și componenţă. Face muzică românească și cântă muzică românească.
Valorifică teme folclorice de largă circulaţie, creează în folclor. Asta supără pe unii. Pare preferabil ca o trupă compusă din muzicieni români să cânte muzică de tentă, inspiraţie și expresie străine. Poate că nu toată lumea apreciază că e bine să facă muzică programatic românească. „Phoenix”, cu cât este mai internaţional, cu atât cântă și simte mai românește. E bine.
„Phoenix” a construit, în permanenţă, conștient. S-a instalat în mintea, în inima și în spiritul unei generaţii, căreia i-a dat numele. Dar fanii „Phoenix” acoperă, azi, mai multe generaţii. De la managerii ori rebelii înălbiţi în rele, la 70 de ani, la tinerii ce se nășteau prin anii ’60, când formaţia era o forţă, și terminând cu rockerii de 15-25-35 ani, care i-au văzut abia în 1990, la întoarcerea în ţară, după ce ani în șir îi ascultaseră pe discuri și casete tocite de uz.
Sunt șaizecizeci de ani de muzică „Phoenix”. În toată această vreme s-au perindat mulţi muzicieni pe sub firma care poartă acest nume. Fiecare a făcut câte ceva pentru muzica „Phoenix”. Fiecare are dreptul la o părticică din recunoașterea noastră. Dar „Phoenix” nu sunt doar cei șaizeci de muzicieni ce au urcat, pe rând, pe scenă.
„Phoenix” sunt și oamenii din spate, cărătorii de scule, băieţii buni la toate, gașca „de bază”.
„Phoenix” am fost, cât de puţin, și noi, spectatorii.
„Phoenix” este ceea ce mereu renaște în noi.
Dar dincolo de toate, „Phoenix” înseamnă omul, singurul care, vreme de șaizeci de ani, a tras la jugul acestui car cu iluzii. Compozitor, textier, aranjor, manager, lider necontestat, Nicolae Covaci este „Phoenix”. O personalitate excepţională, un artist cu spirit renascentist, muzician, pictor, sculptor, poet, Nicolae Covaci este, a fost și va fi, spiritus rector al formaţiei „Phoenix”.
Lui îi datorăm faptul că „Phoenix” s-a născut și, mai ales, că există. Mulţi au venit și au plecat. Nicolae Covaci a rămas să poarte iluzia Păsării Phoenix. Pentru că, mai mult decât orice, „Phoenix” este o iluzie, un spirit. Spiritul unei vremi, al acestui început de secol, de mileniu și, poate, al acestei lumi, ce poate renaște prin fiecare din noi.
București-Melbourne, 1993
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
Phoenix (III)
- Detalii
- Costel Postolache
- BizShow