Mircea Șcheau - Cercetător Asociat, Institutul de Cercetări Europene din cadrul Universității
Babeș-Bolyai
Leonardo Badea – Viceguvernator, Banca Națională a României
Adrian Vasilescu - Consilier Guvernator, Banca Națională a României
Ramona Jurubiță – Country Managing Partner KPMG
Andrei Rădulescu – Director, Cercetare Macroeconomică (analiză și prognoză), Banca
Transilvania
Florin Andrei – Profesor Asociat, Academia de Studii Economice București, fost Secretar de Stat
în Ministerul Finanțelor
Bogdan Căpraru - Profesor Universitar, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din
cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Cercetător Asociat, Institutul Național de
Cercetări Economice al Academiei Române

Keynote Speaker - Adrian Vasilescu

Oxygen Events a organizat joi 26 ianuarie conferința România și Piața Liberă. În cadrul primului
panel „România și piața liberă într-o lume în continuă transformare” moderat de domnul Mircea
Șcheau, Cercetător Asociat, Institutul de Cercetări Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai,
s-a pus accentul pe diverse aspecte privind măsurile adoptate de România ca un răspuns la valurile
de provocări și la succesiunea de crize, începând cu cea din anul 2008. Situația de ansamblu a fost
excepțional punctată de prezentarea domnului Adrian Vasilescu, consilierul Guvernatorului Băncii
Naționale a României.

Această prezentare, la rugămintea domnului Adrian Vasilescu, a fost adusă în atenția publicului de
către Mircea Șcheau, moderatorul panelului.

“De ce nu cred în sfârșitul pieței libere!

Anii de bunăstare explozivă a Occidentului - cei 25 sau 30 de ani ce au urmat celei de-a
doua conflagrații mondiale - au dat substanță și vizibilitate pieței libere. Economiști de top
readuceau atunci în dezbateri deviza născută din lecțiile crizei interbelice, potrivit căreia “nimeni
nu poate fi mai deștept decât piața liberă”.

A urmat a doua etapă, cea deschisă de evenimentele epocale din 1989. Piața liberă, în
contextul globalizării accelerate, a devenit dominantă în cea mai mare parte a planetei. Se născuse
chiar speranța, promovată de mulți dintre corifeii gândirii economice din anii 2004-2006, că vremea
ciclurilor economice de tipul trecerilor succesive de la avânt la contracții si de la contracții la avânt
ar fi apus. Si că lumea se pregătește pentru un lung timp fără crize.

Iluzia a fost de scurtă durată. În 15 ani care au curs din 2007 și până în prezent, lumea a fost
nevoită să îndure - pentru un răstimp fără precedent în istorie - crize ...peste crize și deasupra alte
crize. Însăși piața liberă - ce nu mai era un simplu spațiu de comerț, ci un spațiu cultural, o agora,
un suflu în stare să pună economia globală în mișcare - începuse să piardă fascinația “mâinii
invizibile” și puterea ei de seducție. În toamna lui 2008, pretutindeni acolo unde băncile începuseră
să se prăbușească, soluția a fost salvarea lor cu bani bugetari. Au urmate stimulentele fiscale, “banii
din elicopter”, angajarea băncilor centrale în achiziționarea obligațiunilor guvernamentale și a celor
ale marilor companii, dobânzile de politică monetară coborâte până la zero. Economia liberă nu mai
era în largul ei.

Nu am cum să probez că societatea românească ar fi îmbrățișat economia de piață liberă ca pe un
ideal. A făcut-o însă dintr-o necesitate istorică, într-un timp în care Europa, toată, se aduna sub
steagul economiei de piață. Și a făcut-o cu speranța că astfel va fi deschis drumul țării spre
prosperitate economică și socială. Din această speranță s-a născut unul dintre cele mai importante
imperative juridice din Constituția țării noastre, acela că “economia României este economie de
piață, bazată pe libera inițiativă și concurență”. Un pas mare! Dar mai era nevoie de ceva: 1) de
legi adecvate, simple și clare, pe care oamenii să le înțeleagă, să le însușească și să le urmeze; 2) de
instituții de piață performante; 3) de oameni competitivi. Trei valori care s-au născut greu. Și nu pe
deplin încă!

Acum trăim într-un alt timp, în care lumea adoptă treptat un alt stil de viață, sub presiunea crizelor
prin care trecem. Globalizarea și piețele libere sunt atacate. Și nu de oriunde, ci chiar din Statele
Unite, ce se grăbesc să adune sume uriașe de bani bugetari, pe care să-i transforme în subvenții de
stat pentru marile companii. Sigur, de globalizarea este mai degrabă un subiect năpădit de riscuri și
de temeri decât un pericol real. Concurența specifică piețelor libere de asemenea. Multe dintre
intervențiile statelor, pentru a contracara efectele crizelor economice, au avut un rol considerabil în
evitarea unor prăbușiri de răsunet. Dar, pentru ca economia globală să nu fie dată peste cap, astfel
de măsuri nu pot fi decât “cu termen redus”. Un astfel de îndemn este vibrant în lecțiile istoriei.
Lecții ce au fost excelent sintetizate de americanul Milton Friedman, în probabil cea mai
tulburătoare lucrare de metodologie economică scrisă vreodată. Friedman observa că, în natură,
frunzele sunt poziționate de parcă fiecare ar căuta să maximizeze cantitatea de lumină solară pe care
o primește. Din acest motiv, densitatea frunzelor e în general mai mare pe partea sudică a copacilor.
Fapt ce nu se constată și când partea sudică e umbrită. Frunzele sunt mai dese și mai mari acolo
unde e mai mult soare. La fel în economie: apar mai multe locuri de muncă, mai mult profit, mai
multe salarii mari, mai multă bunăstare acolo unde piața e liberă și funcțională.

Câțiva ani mai târziu, în „Liber să alegi”- un text tulburător tot despre rolul pieței în
economie - Friedman și soția sa Rose au scris că „schimbul liber NU este o condiție suficientă
pentru prosperitate și libertate”. Adăugând: „aceasta este, pe cât se știe cel puțin până acum, lecția
istoriei”. Argumentul forte fiind acela că multe societăți bazate predominant pe schimbul liber nu au
dobândit nici prosperitate, nici libertate. Și repeta: “înseamnă că ar mai fi nevoie de ceva”. Dar de
ce anume?

Întâlnită, pur și simplu, într-un text care a făcut epocă, ideea de piaţă liberă n-ar avea nicio
problemă să pară fascinantă. Și, analizată în sine, libera inițiativă n-ar putea să fie decât atractivă.
Numai că, în practica vieții de zi cu zi, formula succesului economic are și componente mai puțin
confortabile, dar indispensabile: inițiativa curajoasă, ordinea, munca performantă și, nu în ultimul
rând, legitățile economice obiective.

Toate aceste idei, relevând forța economiei de piață, pot fi regăsite într-un șir lung de scrieri
ale multor gânditori din domeniul economiei. Și astfel revine întrebarea : e de ajuns ca astfel de
idei să fie puse în mișcare pentru ca o țară să ajungă la bunăstare? Sau e nevoie și de altceva, de
ceva în plus, care să le unească!?

Întrebarea trimite și la istoria recentă a Europei. Dacă în 2007, mii și mii de tineri din
suburbiile Parisului s-au apucat să ardă limuzine și școli, într-un gest de disperare, simbolic –
limuzinele fiind însemne ale societății de consum care i-a exclus, iar școlile instituții care nu i-au
învățat cum să ocupe locuri demne în această societate – este cert că devine obligatoriu ca astfel de
întâmplări-avertisment să fie mereu si mereu invocate. Ca lecție: aceea că abia când arde ceva pe
planetă... lumea începe să se întrebe de ce arde. Și să-și facă probleme pentru consecințele
extinderii focului. Și mai departe, să se întrebe cum ar fi putut să fie evitat focul.

Sunt întrebări, îndoieli și critici ce au fost puternic accentuate începând din toamna lui 2008,
când peste Europa a venit criza globală. După ce mari bănci de investiții din America s-au prăbușit
iar numeroase state s-au repezit să salveze bănci și companii cu banii contribuabililor la bugetele
naționale. E cert, piețele au greșit! Desigur, din cauza oamenilor care operează pe aceste piețe.
Lăcomia a acționat implacabil. Criza a venit însă cu un amendament esențial, care nu-i deloc în
afara spiritului economiei de piață: acela că în Tabelul lui Friedman mai e nevoie de încă un
element. De cel puțin încă unul, extrem de complex și cu multe, cu foarte multe ramificații: o
reglementare înțeleaptă. Și când scriu reglementare înțeleaptă am în vedere concepția lui Socrate
despre înțelepciune ca atitudine corectă față de realitate. Pentru că, în economia de piață, succesul
nu poate fi asigurat fără valori în care oamenii să creadă pentru că se potrivesc cu realitatea vieții
lor. Și care să le motiveze spiritul de inițiativă, atitudinea față de legi, nevoia de ordine și de muncă
performantă. Problemă dificilă și imposibil de rezolvat fără ca statul și piața să coopereze... fără să-
și încalce însă teritoriile! Adrian Vasilescu”

Sesiune întrebări:

Leonardo Badea

1. Întrebare moderator: În accepțiunea dumneavoastră, cât de actual considerați că este
conceptul privind fundamentele Pieței Libere - ca necesitate a dezvoltării economice?

Răspuns invitat: Conceptul de piață liberă este conceput diferit de cercetătorii în domeniul
economic în comparație cu cei care efectiv participă nemijlocit pe aceste piețe în calitate de
antreprenori, manageri de companii, practicieni cu experiență, implicați în realizarea de
tranzacții sau analiza evoluțiilor de piață. Cred că această diferențiere chiar dacă nu este
majoră, este importantă, din motive practice. Astfel, dintr-o perspectivă strict teoretică,
conceptul de piață liberă este adesea descris ca un sistem nereglementat de schimburi
economice voluntare, bazat pe interacțiunea dintre cerere și ofertă, în care taxele, controalele
de calitate, cotele, tarifele și alte forme de intervenții economice centralizate ale guvernului,
fie nu există, fie au un nivel extrem de redus, sau, ca să îl numim așa! minimalist. Mulți
economiști consideră că alocarea resurselor pe o piață liberă în forma cea mai pură este
eficiența. Așadar, nimeni nu poate obține un economic mai bun decât cel rezultat din
interacțiunea pe această piață fără ca aceasta să echivaleze cu un rezultat mult mai
nefavorabil pentru alți participanți. Acest lucru este valabil doar în absența externalităților
sau a efectelor secundare și a asimetriilor informaționale. Mai mult decât atât, prin
mecanismele spontane ale comportamentului de autoreglare, să-l numim așa, specific
manifestării cererii și ofertei pe piața liberă, în cele din urmă, întreaga societate beneficiază
de faptul că actorii interesați iau decizii economice libere, de care să beneficieze ei înșiși.
Ultimii ani ne-au oferit numeroase situații în care mecanismele de piață au încurajat apariția
de produse noi, în special în zona de înaltă tehnologie, care au venit cu beneficii reale pentru
întreaga societate. De ex, în perioada pandemiei, economia a continuat să funcționeze,
oamenii au continuat să lucreze, să obțină venituri, să beneficieze de produsele necesare,
datorită dezvoltării rețelelor de comunicații și al aplicațiilor informatice. Poate părea prea
puțin lucru, dar atunci, acest lucru a făcut o mare diferență. Privind spre viitor, sunt convins
că mecanismele concurenței în economia de piață vor continua să sprijine dezvoltarea
economică și să ne ajute să depășim și alte momente dificile cu care probabil că ne vom
confrunta. Totuși, eficiența piețelor libere, depinde de includerea în mecanismele sale de
funcționare și a unor parametri precum (să-i numim așa) respectul, fairplay-ul, prudența,
reținerea, cooperarea și nu în ultimul rând, politicile anti-trust. Piața liberă, așa cum este
descrisă în forma cea mai pură de teoria economică, reprezintă un etalon care nu există de
fapt în realitate. Modelele după care piețele funcționează în societățile moderne, în cel mai
bun caz, doar se apropie, sau aproximează acest ideal de alocare eficientă a resurselor, în
mod spontan, ele păstrându-se pe un spectru care variază de la supra-reglementare la
reglementare redusă. În ultimii 2-3 ani am văzut destul de des și reversul, respectiv am
conștientizat din nou apariția unor eșecuri ale pieței, determinate nu de invaliditatea
conceptului teoretic, ci de dificultatea de a avea în practica un mecanism perfect, precum cel
descris de modelul teoretic, ca urmare a imposibilității de a elimina corect fricțiunile și
externalitățile, a asigura condițiile de egalitate perfecte între competitori. Dintre exemplele
cele mai recente amintesc comportamentul participanților pe piața energiei și a materiilor
prime esențiale, în contextul unor șocuri dramatice de ofertă. Piața nu a putut avea o
sustenabilitate pentru consumatori și pentru mediul de afaceri în aceste condiții într-adevăr
extreme. Sigur că dacă ar fi fost lăsată complet liberă, piața ar fi atins un echilibru dar
nivelul la care acesta s-ar fi realizat ar fi avut cu siguranță repercusiuni majore pentru
economie și societate.

Ca să închid ideea de la prima întrebare, pentru mine, ca economist, acceptarea unei realități
imperfecte este doar o provocare de a găsi cel mai înțelept și echilibrat nivel al implicării
instituțiilor de reglementare, în sensul unei abordări minim invazive pentru atenuarea
efectelor externalităților și fricțiunilor existente prin mecanismele pieței libere, cu impact cât
mai mic asupra funcționării acesteia și a beneficiilor pe care le oferă aceasta pentru
dezvoltarea economică și prosperitatea societății.

2. Întrebare moderator: Ce părere aveți despre evoluțiile piețelor financiare sub impactul
șocurilor externe ? 

Răspuns invitat: Pe piețele financiare, volatilitatea ridicată a fost aproape o constantă în
ultimii 15 ani. Am avut în această perioadă o succesiune de crize, la început de natură
financiară, cum a fost cazul crizei subprime și a crizei datoriilor suverane în unele țări
europene. Ulterior am avut o perioadă lungă cu dobânzi scăzute, care au alimentat un
comportament de căutare a plasamentelor cu randament potențial mai ridicat, deși acesta
comportă în mod evident și riscuri pe măsură. Acest interval a fost caracterizat de un trend
predominant ascendent care a condus către noi maxime succesive pentru indicii piețelor de
acțiuni și la prețuri ridicate, inclusiv pentru obligațiunile emise de companiile cu rating de
credit mai redus, sau chiar nerecomandat investițiilor. Către finalul acestei perioade crizele
au început să se suprapună, ceea ce a potențat și mai mult volatilitatea piețelor. Am avut
criză pandemică, la care s-au adăugat tensiunile geopolitice care au fost exacerbate de
războiul din Ucraina, iar problemele climatice și cele demografice au crescut, în continuare,
în intensitate. Opinia mea este că în tot acest context predominant negativ și foarte volatil,
evoluția de ansamblu a pieței financiare a fost până la finele anului 2021 semnificativ mai
favorabilă decât așteptările. Majoritatea indiciilor principali de acțiuni au consemnat
maxime istorice în primele zile ale anului trecut, în luna ianuarie 2022, situație pe care am
regăsit-o și pentru indicele Bursei de Valori București. Cred că a fost mult optimism la baza
acestor evoluții, deși se putea observa că urmele lăsate de pandemie în economia mondială
erau încă adânci, că situația geopolitică se tensiona în mod constant, și că presiunile pe
lanțurile de producție și aprovizionare se mențineau. Cred că optimismul a fost în principal
cel care a fost alimentat și de așteptările ca lunga perioadă a banilor ieftini să se
prelungească la infinit... Dacă ar fi fost cumva posibil așa, ca într-un univers contractual,
acest lucru să se întâmple, cred că și șocul generat de debutul războiului din Ucraina ar fi
fost relativ rapid absorbit. Dar nu s-a întâmplat așa. Șocurile pe partea ofertei au avut o
magnitudine foarte mare, iar faptul că ele s-au manifestat inclusiv în producția agro-
alimentară și a energiei, au făcut să se transmită foarte repede și la întreaga amplitudine în
prețurile de consum. De aceea, întărirea politicilor monetare și creșterea ratelor dobânzii
aproape peste tot în lume nu putea fi evitată. Acesta a fost factorul determinant care a
recuplat piețele financiare la realitățile economice și a readus aversiunea la risc a
investitorilor într-o zonă de normalitate. Anul 2022, pe tot parcursul său, a fost unul dificil
pentru toate categoriile de investitori, așa cum este firesc în perioadele de debut al unui nou
ciclu inflaționist. Ca urmare a creșterii dobânzilor s-a observat o scădere atât a prețurilor
acțiunilor, cât și a obligațiunilor. Față de maximele din luna ianuarie 2022, la care făceam
referire, indicii bursieri din SUA se plasează astăzi, la aproape un an, cu 16 procente mai
jos, cei din Europa cu aprox. 10% mai jos, iar în România indicele Bursei de Valori are o
corecție de 12%. Dar, prin comparație cu alte perioade de scăderi din ultimii 15 ani, aceste
cifre nu sunt mari. Dacă privim în continuare, spre anul 2023, acest context al normalizării
ratelor de dobândă probabil că nu se va schimba, deși ritmul său va fi mult mai redus și nu
va avea aceeași intensitate în toate țările. Așadar, piețele vor fi nevoite să rămână cuplate la
realitățile economice. În astfel de circumstanțe, cheia pentru evoluțiile viitoare ale pieței
financiare stă în reziliența economiei. Până acum ea a avut evoluții favorabile. Rămâne să
vedem dacă programele de suport european și cele ale economiilor locale, inteligența și
eforturile antreprenorilor și nu în ultimul rând abilitatea și creativitatea capitalului uman vor
reuși să imprime în continuare un ritm al creșterii economice care să faciliteze depășirea
provocărilor actuale și ameliorarea vulnerabilităților existente.

3. Întrebare moderator: Cum comentați funcționarea pieței crypto? Este necesară intervenția
statului pentru reglementare?

Răspuns invitat: În opinia mea cea mai recentă criză de pe piața crypto-activelor arată cât
de costisitoare pot fi externalitățile din rate de pe piața liberă în absența unor reglementări
adecvate. Ele ar fi putut fi potențial și mai mari dacă „bula” speculativă de pe această piață
s-ar fi spart mai târziu iar contagiunea cu sistemul financiar tradițional nu ar fi fost evitată,
în bună măsură, grație autorităților cu competență în domeniul financiar, care în mod public
au semnalat pericolul pentru investitori și au transmis mesaje ferme privind amenințările
potențiale și interconexiunile care începuseră să fie vizibile. După ce capitalizarea totală a
pieței crypto-activelor a atins un maxim istoric, așa cum se știe, de 3 trilioane dolari, în
toamna anului 2021, aceasta s-a înscris ulterior pe un trend descendent accelerat, să-l
numesc așa..., mult mai abrupt și mai persistent comparativ cu (să zicem) corecțiile bursiere
din cursul anului 2022 pe care le aminteam anterior. Această observație a spulberat inclusiv
mitul protecției oferite de deținerile de crypto-active față de inflație și de turbulențele
manifestate pe piețele financiare clasice care era, în mod eronat, vehiculat de promotorii
acestor instrumente față de publicul mai puțin informat. Spargerea bulei speculative de pe
piața crypto-activelor a fost jalonată de numeroase insolvențe și scandaluri financiare
răsunătoare care au evidențiat încă o dată seria de vulnerabilități importante ale acestor
piețe, semnalate de economiști importanți, precum și efectele nocive pentru investitorii de
retail, ale lipsei de reglementare a acestor piețe. Și de această dată, cum s-a întâmplat de-a
lungul istoriei de multe ori, recuperarea rapidă a încrederii deținătorilor a dus la apariția unui
val de neîncredere, ca urmare a unor mesaje negative ce au apărut pe rețelele de socializare
care au prezentat situația reală. Ulterior, odată ce lipsa de fundamente economice a
prețurilor acestor active a devenit evident pentru tot mai mulți, avalanșa a continuat să se
rostogolească, atingând toate tipurile de active și de companii din universul crypto. Sigur,
toate aceste lucruri, ne-au scos în evidență o serie de vulnerabilități care se manifestau pe
această piață și anume: în primul rând, fragilitatea extremă a conceptului de valoare asociată
majoriății categoriilor de active cryptografice; guvernanța aproape inexistentă în cazul
multora dintre organizațiile emitente de astfel de active care făcea și face extrem de dificilă
orice tentativă de a înțelege și a descoperi frauda în momentul în care ea se produce,
vulnerabilitatea paradoxală a mecanismelor de deținere și tranzacționare a acestor active, în
fața tentativelor de fraudă cibernetică din exterior, dependența de intermediari neautorizați și
lipsiți de cerințe credențiale la nivel financiar și operațional (și aici fac referire la bursele de
crypto-active și platformele de aplicații descentralizate); apoi să nu uităm de acea utopie a
utilizării unor algoritmi automați de emitere și retragere din circulație a activelor în
încercarea de a menține un curs stabil doar prin utilizarea unor mecanisme complexe prin
care s-a încercat influențarea cererii și a ofertei. Utilitatea redusă a deținerilor pe termen
lung de crypto-active a fost de altfel, încă o vulnerabilitate, pentru că ele au fost deținute
doar în interes speculativ sau pentru a se utiliza acest principiu al anonimității greu de
justificat în absența unui interes, să spunem, de eludare a legii. Dificultatea extremă de a
preveni o avalanșă de retrageri din unele dintre aceste categorii de instrumente în absența
credibilității conferite de menținerea unor rezerve adecvate de capital și de lichiditate
transparente și verificabile în permanență de către autorități, a fost de asemenea, la fel de
importantă.

Cred că tot ceea ce am enumerat aici arată că, în absența reglementării, întregului sector
crypto are riscuri asociate foarte mari. De aceea, părerea mea este că reglementarea
sectorului este necesară pentru protecția investitorilor mai puțin informați, iar acest lucru
este deja în derulare la nivelul UE, noul regulament european privind piețele de crypto-
active reprezintă, în opinia mea, un prim efort de a impune în acest domeniu standarde
armonizate la nivelul tuturor statelor membre.

Ramona Jurubiță

1. Întrebare moderator: Asistăm la o tendință globală spre protecționism pe anumite planuri
și în acest context, am rugămintea să ne împărtășiți cum considerați dumneavoastră că va
afecta această evoluție Uniunea Europeană, în general și țara noastră, în particular, pe
termen scurt, mediu și lung?

Răspuns invitat: Protecționismul este un alt factor care frânează deja globalizarea lanțurilor
de producție și aprovizionare, și vorbim deja de fenomenul decuplării economiei globale,
care se va traduce în costuri mărite pentru companii.
Iar în contextul geopolitic actual, remarcăm o intensificare a protecționismului, în sensul în
care anumite țări aleg deja să își limiteze expunerea comercială față de alte țări (exemple
avem America cu măsurile luate prin Inflation Reduction Act și mai recent propunerile la
nivel european de relaxare a regulilor privind ajutoarele de stat).

Și dacă este să ne uităm mai concret, la modelul economiei germane, economia nr 1 din UE
dar și economia cu interdependențe strânse față de România, acesta se bazează pe lanțurile
globale de aprovizionare și pe piețele de vânzare globale, precum și pe disponibilitatea
resurselor și locațiilor de producție internaționale ieftine. Acest model de afaceri este din ce
în ce mai amenințat de decuplare economică, în special decuplarea celor două mari blocuri
economice, America și China - și de instabilitate geopolitică. Decuplarea nu este un
fenomen pe termen scurt, ci o tendință pe termen lung care a fost alimentată in ultimii ani de
politica „America First” și de strategia Chinei de „circulare duală”.

Dar, în ciuda tuturor discuțiilor politice, companiile, pe termen scurt și mediu cel puțin, nu
vor putea sau vor dori să-și reducă dependența de lanțurile de aprovizionare internaționale
pe termen scurt - chiar dacă este destul de clar că riscul geopolitic a crescut semnificativ și
modelele lor de afaceri trebuie ajustate. Răspunsurile la noua situație geopolitică pot fi
localizarea lanțului valoric pe piețele țintă, stabilirea unor structuri de aprovizionare
redundante și stocuri tampon, precum și diversificarea piețelor globale de vânzări și
achiziții.

Pentru România, această localizare a lanțurilor de producție și de aprovizionare poate fi
chiar benefică, mai ales anumite industrii, unde balanța comercială e negativă. Pe de altă
parte, dacă revenim la protecționism intern, cred că intervenția statului ar trebui să meargă
mai degrabă în susținerea unor investiții în acest sens, prin executarea PNRR, prin
asigurarea cadrului legislativ clar și transparent, prin eficientizarea interacțiunii dintre stat și
contribuabil, mai degrabă decât măsuri intervenționiste sau de limitare a importurilor.

2. Întrebare moderator: Cum se prezintă diagrama investițiilor din Romania în anul 2022 si
care este perspectiva pentru anul 2023?

Răspuns invitat: Economia României a crescut peste așteptări în 2022, în jur de 4.6%, fiind
susținută în mare parte de consum, mai ales prin primele trei trimestre din an. În plus, au
avut un efect pozitiv asupra dinamicii PIB și investițiile, în special cele din construcții. În
plus, piața de Fuziuni & Achiziții, care poate fi privită și ca un barometru pentru totalul
investițiilor din economie, a fost în jur de 6.5 – 6.6 MLD EUR în 2022, continuând trendul
bun din 2020-2021, iar premisele pentru acest an sunt că există în continuare capital și
interes pentru domeniu. Perspectivele creșterii economice în 2023 rămân optimiste (FMI:
3.1%, Comisia Națională de Prognoză: 2.8%, Comisia Europeană: 1.8%), peste media UE.
Investițiile sunt de așteptat să rămână la un nivel ridicat, nivel care va fi bineînțeles
influențat de cât de eficienți vom fi și în atragerea fondurilor din PNRR. Aici vorbim de un
estimat de 4-6 MLD EURO pe an, majoritatea sunt pentru investiții, deci 2023 poate fi sub
semnul investițiilor publice, la care se adaugă investițiile bineînțeles din mediul privat.
Actualmente România renegociază cu Comisia Europeană anumite componente ale PNRR,
de rezultatul acestor negocieri va depinde, într-o oarecare măsură, evoluția fluxurilor
intrărilor de capital din PNRR. În același timp, realizarea reformelor din PNRR este strâns
legată de capacitatea tehnică și operațională a statului și a organizațiilor din subordine
de a pregăti și livra proiecte relevante, care să își atingă obiectivele. În acest context,
guvernul ar trebui să ia în considerare implicarea sectorului privat având în vedere know-
how-ul tehnic și capacitatea de a putea susține eforturile Guvernului de a operaționaliza

PNRR (de la faza de asistență tehnică aferenta pregătirii proiectelor, până la fazele de
evaluare și monitorizare). Nu trebuie să reinventăm roata, ci doar să ne uităm la modele de
succes din alte țări precum Grecia, Spania sau Italia.

Este necesară continuarea consolidării reducerii deficitului bugetar în 2023 de la ~ -5.9% în
2022 (ținta pe care s-a construit bugetul este de -4.4% din PIB). Rămâne de văzut în ce
măsură încetinirea activității economice coroborată cu o creștere, per ansamblu, a fiscalității
va afecta veniturile bugetare și cum vor putea fi diminuate cheltuielile bugetare pentru a
atinge ținta de deficit bugetar. Creșterea continuă din ultimii ani a deficitului de cont curent
este un factor în plus de îngrijorare.

Andrei Rădulescu

1. Întrebare moderator: România a prezentat o performanță macroeconomică mai bună
comparativ cu cea din Zona Euro după incidența pandemiei, în pofida unei marje mai reduse
de politică economică și în acest sens vă rog să comentați această evoluție.

Răspuns invitat: Economia României a prezentat un grad ridicat de rezistență în contextul
incidenței unor șocuri exogene fără precedent (pandemia corona virus (cea mai severă criză
sanitară la nivel mondial în ultimul secol) și evenimentele din Ucraina) și consecințelor
acestora.

Se evidențiază continuarea fluxurilor investiționale în economia națională, cu un ritm anual
în accelerare în 2022 (peste 7% în perioada ianuarie – septembrie, conform estimărilor
Institutului Național de Statistică), în pofida intensificării presiunilor inflaționiste (spre cel
mai ridicat nivel de la începutul anilor 2000) și percepției de risc investițional.
Această evoluție a fost susținută de nivelul accesibil al costurilor reale de finanțare,
implementarea programelor europene și încrederea ridicată a capitalului străin în potențialul
de creștere și dezvoltare pe termen mediu.

În acest context, subliniez faptul că volumul investițiilor străine directe a atins un nivel
record în 2022, peste 10 miliarde EUR în intervalul ianuarie – noiembrie, conform datelor
Băncii Naționale a României.

Cu alte cuvinte, capitalul străin continuă să prezinte un grad ridicat de încredere în
oportunitățile oferite de economia internă pe termen mediu.

S-a investit în România pentru că România este singura țară din Europa Centrală și de Est
care nu a reușit să dezvolte infrastructura critică pe parcursul ultimilor trei decenii. S-a
investit în România pentru că noi suntem granița de Est a Blocului Euro-Atlantic și pentru
că nimeni din acest nucleu dur al Blocului Euro-Atlantic nu vrea instabilitate la graniță, nu
vrea ca pericolul, să spunem, confruntărilor militare, sociale, cu riscuri puternice din
perspectiva economică să se apropie de Germania, de Franța și atunci trebuie ca granițele să
fie solide, vitrina trebuie să arate foarte bine și se va investi în continuare în România.

Florin Andrei

1. Întrebare moderator: Este în acest moment piața liberă o piață eficientă din punctul
dumneavoastră de vedere?

Răspuns invitat: Esența unei economii de piață o reprezintă o piață liberă în care Statul nu
intervine ci doar setează cadrul de operare, de creare de valoare adăugată în piața “Lassez
faire, lassez passe”. Evident politicile și cadrul economic au numitor comun în ceea privește
eficiența și eficacitatea acestora.

Mai mult, teoriile economice funcționează perfect în condiții normale de piață, iar în condiții
de echilibru acestea își ating maximul de potențial. Însă am fost în situații de condiții
normale în ultimii ani? Nu, nu am fost!

Criza pandemică, prelungită, pentru că am fost într-un on and off permanent ne-a arătat că o
piață liberă nu poate trece peste această perioadă în condiții care să conducă la valoare
adăugată în piață?

Și aici ajungem la noua realitate economică, și anume intervenția, pe alocuri brutală a
statului, de la închiderea unor activități economice datorate de condițiile sanitare până la
finanțarea directă sau indirectă a anumitor sectoare sau chiar a cheltuielilor populației, și
cred că vă amintiți de sumele foarte mari aruncate în piață de către guverne dar și de către
băncile centrale.

Ce vreau să artă aici este că piața liberă este eficientă în condiții normale dar ce facem în
condițiile în care avem de-a face cu condiții pandemice sau de război? Aici apare intervenția
statului în economie.

2. Întrebare moderator: ”Cât de matură considerați că este piața de energie și cum credeți că
și-a arătat maturitatea (sau limitele) în provocările cu care s-a confruntat (criza Covid și
războiul din Ucraina)?”

Răspuns invitat:

- Și-a arătat limitele și mai ales dependența
- Ca economist îmi pun întrebări despre modul cum funcționează această piață și dacă
mecanismul de formare al prețului este unul adaptat pieței și noilor realități
economice.
- Îmi pun și întrebarea legată de modul în care statul este sau nu arbitru în această
piață.
- Reacția la șocuri nu a arătat reziliență ci mai degrabă lipsa de pregătire.
- Economia este dependentă de energie și orice modificare de preț se reflectă, poate cu
o intensitate mai mare în prețul produsului sau serviciului final.

3. Întrebare Moderator: Cum poate Statul să intervină într-o piață liberă care dă semne de
disfuncționalitate în anumite momente?

Răspuns invitat: Statul în sine are la dispoziție mai multe pârghii de intervenție, pornind în
primul rând cu politica fiscală și politica monetară. Este foarte important ca acestea să fie pe
deplin conectate și coordonate pentru a nu se ajunge la alte dezechilibre în piață.
Haideți să ne uităm la cea mai titrată piață în momentul de față, piața energiei? Este o piață
care influențează tot circuitul economic, de la IT până la panificație.

Vorbim de o piață liberă? Da, fără discuție, a fost liberalizată iar prețul se formează pe piață.
Este aceasta o piață funcțională? Greu de spus dar senzația generală este că aceasta nu
funcționează eficient și eficace.

Se discută foarte mult de modul în care se formează prețul, de faptul că prețul gazelor este în
continuare cuplat la prețul electricității. Vorbim de o piață liberă și eficientă în condițiile în
care prețurile pentru aceste două mărfuri sunt cuplate? Deși au existat numeroase discuții la
nivelul Uniunii Europene, nu avem încă o rezolvare a acestei chestiuni.

Și ajungem aici la întrebarea pe care agenții economici, fie că vorbim de companii, fie că
vorbim de populație și-o pun, și anume, plătesc mai mult pentru o marfă deoarece sunt
participanți într-o piață nefuncțională?

Și intrăm în acest fel într-o nouă etapă, restrângerea libertății pieței de energie așa cum o
știm. Dar până la o restrânge de ce nu o redesenează Statul prin puterea pe care o are ca
reglementator al pieței?

Bogdan Căpraru

1. Întrebare moderator: Care sunt soluțiile ce ar putea contribui la buna funcționare a
piețelor în contextul actual?

Răspuns invitat: O soluție cumva universală ar putea fi utilizarea principiilor piețelor de
matchmaking ale câștigătorului premiului Nobel în economie din 2012 Alvin Roth, profesor
la Stanford University în teoria jocurilor și economie experimentală.

Nu înainte de toate, trebuie respectată „regula de aur” a funcționării piețelor: prețul se
formează la confluența cererii și ofertei. Piețele pentru diverse produse și servicii nu
seamănă în detaliu între ele, fiecare are un specific, anumite reguli de funcționare și
proceduri proprii, subsecvente „regulii de aur”. Astfel, a doua condiție este ca acestea,
numite de Roth design de piață, trebuie să fie concepute sau regândite astfel încât piața
respectivă să funcționeze bine, iar dacă nu, să se constate ceea ce împiedică ca acest lucru să
se mai întâmple.

Astfel, piețele au nevoie de trei caracteristici în proiectarea lor, în designul lor: adâncime –
un număr cât mai mare de participanți, atât de partea cererii, cât și a ofertei; siguranță și
confidențialitate a tranzacțiilor; evitarea congestionării pe care ar putea-o aduce creșterea
adâncimii pieței, tranzacțiile trebuind să se desfășoare suficient de rapid în condițiile în care
există mai multe alternative.

Cred că în prezent, piețele care au nevoie de aplicarea acestor două condiții pentru a
funcționa sunt segmente ale pieței financiare și piața energetică.

2. Întrebare moderator: Este intervenția statului, al autorităților un pericol la adresa bunei
funcționări a piețelor, în general și al piețelor financiare, în particular?

Răspuns invitat: Statul se regăsește pe piețe în calitate de reglementator, formator de piață,
finanțator sau garant. Pentru ca intervenția să nu fie nocivă, important este să se respecte
cele două condiții invocate mai devreme. În primul rând regula de aur a piețelor – cererea și
oferta stabilesc prețul pe piață. Cel mai important rol al statului este cel privind
reglementarea. Trebuie să găsească acel optim de reglementare care să modeleze design-ul
cel mai potrivit pentru piețe în mod indirect sau in mod direct, proiectând design-ul pieței.
Desigur, statul nu e infailibil, poate greși în design-ul piețelor. Cei implicați din partea
statului în proiectarea sau corectarea design-ului piețelor trebuie să aibă expertiza necesară.
Populismul este cel mai mare pericol la adresa piețelor când vine vorba de implicarea
statului.

3. Întrebare moderator:
Care sunt pericole ce pot apărea în contextul aplicării soluțiilor
percepute în primă instanță ca fiind pozitive?

Răspuns invitat:
Vă pot da două exemple, unul din lumea financiară și unul de pe piața
energetică. Un exemplu de bune practici este cel al intervenției BNR ca exponent al statului
pe piața valutară, în apărarea cursului de schimb. Intervențiile sunt făcute respectând „regula
de aur”, iar piața este proiectată corect, pe baza reglementărilor ce țin de derularea
operațiunilor valutare. Cel de-al doilea, de pe piața carburanților din Ungaria versus cel din
România. În Ungaria am avut plafonare de prețuri, în România subvenție, dar prețul a rămas
format pe baza cererii și ofertei, neplafonat. Rezultatul, după eliminarea intervențiilor: prețul
a crescut mult mai mult în Ungaria decât România, unde, în linii mari a rămas constant. În
cazul Ungariei s-a încălcat „regula de aur”, prima condiție.

 

Biroul de Presă Oxygen Events

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro