Era totuși o trepidație, o bucurie palpitantă, o speranță ce se înfiripă! Să manevrezi prin circulația sufocantă a metropolei Los Angeles. Să aștepți sau să navighezi pentru un loc de parcare (fără restricții) și uneori chiar scump. Să alergi cu ochii pe harta din telefon ca să găsești modestul studio de casting pe undeva la capătul unei parcări. Și să ajungi la timp, să te treci pe listă și să aștepți cuminte până-ți vine rândul să dai proba de filmare. Cu nădejdea încolțind încet, dar sigur, că astăzi e ziua ta, zi talentată ca tine...

Apoi a venit pandemia. În doar câteva săptămâni industria cinematografică hollywoodiană (și nu numai) s-a schimbat fundamental. Mai întâi s-au anulat toate filmările, s-au închis platourile de filmare. După câteva săptămâni, cu niște reguli foarte stricte, s-a permis să re-intre în producție câteva seriale, legate de date fixe pentru distribuție. Apoi, printr-o colaborare susținută între breasla actorilor (SAG-AFTRA), directorii de casting, agenți și producători, toate probele de filmare au trecut pe Zoom sau alte platforme. Actorii au fost îndrumați să încropească un spațiu de filmare. Pentru cine poate, cu lumini, stative, fundal neutru. Până la urmă, multe luni de zile de-atunci, orice probă filmată cu telefonul într-o debara e acceptată. Așa a devenit universală audiția self-tape (cuvinte devenite uzuale și în limba română).

Sunt câteva avantaje când te filmezi „acasă”. Ai mai mult timp să te pregătești, cel puțin două zile (cu excepții). Să înveți textul, nuanțat. Să vizionezi câteva episoade din serialul tv pentru care dai probă, sau câteva spoturi ale campaniei de reclamă (dacă ai norocul unei audiții pentru așa ceva). Să pregătești cât de cât cadrul, cu lumini și fundal. Și cel mai important este faptul că poți trage câte duble vrei până s-o alegi pe cea ce-o consideri cea mai bună. De obicei, la audițiile „normale” ai o singură șansă și, mai rar, o a doua. Marele dezavantaj este că toți colegii de breaslă care au primit aceiași probă pot profita de condițiile expuse și deci s-ar putea să aibă încercări (cel puțin la fel de) bune.

Apoi e și problema cititorului, celui care trebuie să-ți dea replica. De obicei membri familiei s-au transformat și ei în actori pentru o probă, ceea ce a creat și comedie familială și suficientă dramă. Cei norocoși au avut câte un prieten actor în vecinătate, care să se repeadă să le dea o mână de ajutor. După câteva luni sindicatul actorilor, în înțelepciunea-i pentru care îl stimăm (cum ar zice americanul no pun intended), a creat un site unde actori doritori și darnici puteau să dea replica prin telefon în vreme ce înregistrai acasă. Ceea ce a devenit acceptat și chiar încurajat de către agențiile de casting.

Devenit obișnuință, procesul de self-tape – pentru multă vreme, cinste acordată vedetelor – este folosit în continuare. Poate în folosul aspiranților actori pentru care fiecare probă este parte dintr-un proces de studiu, mai ales dacă sunt înconjurați de colegi sau de experimentați actori dornici să-i ajute. De-acasă sau nu, din studiourile încropite ale prietenilor, din bucătărie sau din debara, castingul modern prin self-tape este la fel de competitiv și zdrobitor. Și telefonul poate sună, poate nu...

(va urma)

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro