Omul este un animal convertit la umanitate printr-un cumul de convenții, cunoscut sub denumirea de contract social, o idee generoasă cristalizată în jurul Iluminismului francez. Noțiunea își trage răsuflarea adînc dintr-o lucrare a filozofului Jean-Jacques Rousseau, cu rădăcini în antichitatea romană și elenă, coborînd pînă la Platon, subliniind ideea binelui general și a devenirii umane. Numitul contract reprezintă o înțelegere virtuală între cetățean și un grup de alți cetățeni, organizați în instituții care alcătuiesc statul. E nevoie de cîteva precizări între părți, pentru asigurarea unui compromis lucrativ al delegării: cetățeanul obișnuit renunță la o serie de libertăți maxime pentru a permite statului să mențină pacea socială și bunul mers al lucrurilor, de la principii majore pînă la scuipatul în public ori înjurătura cu adresă. Popoarele avansate pe linia civilizației au îmbrățișat cu entuziasm prevederile conceptului, în timp ce altele s-au folosit de el pentru a-și întări autoritatea în dauna populației. Diferențele de profunzime dintre diferitele nuanțe ale termenului a dus, nu de puține ori, la conflicte.  
Comunismul, care pleca de la principiul ignorării totale a oricărei libertăți a individului, numite capricii, în derîdere, cînd nu direct înaltă trădare, ca formă a amenințării permanente, ajunsese să demaște, să deteste și să ironizeze democrațiile, mergînd pînă la cucerirea unui număr de state suverane, pe care le-a controlat cu mînă de fier. Cînd unul din sateliți dădea semne de amețeală, trupele sovietice invadau în forță și restaurau cu vigoare pacea bolșevică. Au făcut-o în 1956, împotriva Ungariei, în 1968, asupra Cehoslovaciei, au stat călare pe redegiști pînă la sufocare, au impus, prin marionete poloneze, Legea Marțială, cînd muguri ai contractului social de tip democratic au prins a încolți, și-au asigurat satrapi locali în celelalte țări prietene. În aceste cazuri putem discuta despre un contract între state. Pe scurt, în cadrul acceptărilor convenite, ambele părți trebuie să lase de la ele. Dacă nu ne place pacea, ne vom înfrupta din război. Un soi de constrîngeri există la nivelul individului în relația cu statul și între diferite state în relația cu comunitatea internațională.

De ce pentru mulți himera războiului se arată atrăgătoare? Dintr-o dorință nebunească de a denunța îngrădirile asupra cărora s-a convenit. La porunca unui stat de regulă totalitar, individul se vede trimis pe front, unde va putea face tot ce-i trece prin cap dacă se rezumă la a distruge bunuri, tortura și ucide oameni. O libertate pe care, altminteri, n-o mai întîlnește nicăieri, decît în opere de artă sau visuri zbuciumate. Este ceea ce-ar putea fi numit anarhia de război, căci controlul statului va fi minimal. În afară de ordinul distrugeți, nu apare nici un alt subiect de constrîngere. Anarhia este o fază exagerată a dorinței de libertate, manifestată prin îndepărtarea unei părți active a contractului social: statul. Pentru un războinic, stringențele statale sunt suspendate, la un loc cu cele sociale. Nici o obligație, nici o povară. Singura grijă e să nu fii lovit de inamic înainte de-a-l lovi tu pe el. În rest, liber la viol și pîrjol, liber la tortură și jaf, liber la distrugeri și dinamitări fără tihnă sau risc. Forme ale libertății de care mulți s-ar dispensa.

Tot ce-și dorea animalul din om și era împiedicat de convențiile sociale să o facă se așterne acum la picioarele așa-zisului războinic. Aceasta este rînduiala eroismului său! Idealul existenței sale! Rațiunea de-a fi (și de-a muri ori de-a fi rănit, de-a pierde un membru, mintea ori liniștea!)! Fără acest tain de intoxicare politicianistă și proastă înțelegere, nici un om întreg la minte n-ar duce arma la ochi pentru a-și ucide seamănul fără a fi amenințat de acela; n-ar apăsa butonul care ar spulbera clădirea unei biserici, a unui spital, a unei școli; n-ar declanșa în numele unor idealuri de care este la fel de străin ca și inamicul un atac nuclear. N-ar fi tentat să curme vieți! Dacă ar mai fi păstrat o dîră din umanismul cîntat de idealiștii înșelătoarelor utopii!
Șeful de la serviciu care-l persecută la tot pasul? – pe fereastră! Părinții care-l bat la cap să-și caute un serviciu? – afară! Taurii din cartier care-l caută să-i tragă o mamă de bătaie? – rămași la dracu-n praznic! Chiria și plățile curente, care trag de el ca niște cîini? – spulberate-n vîntul adietor al eroismului! Maldărul de osteneli zilnice la vite și ogor, la tăiat lemne și adus apă, la lipit chirpicul de pe colibă, la depănat căruța, la ieșit din șanț după agapa vesperală în compania unor bețivi setoși ca niște demoni de basm, toate lăsate de izbeliște precum un vis hidos spulberat de soarele semeț călare cu sulița-n mînă și coif însîngerat pe creștet! De multe ori, sluțenia vieții va face mai ademenitoare, măcar la acest nivel, sulemenelea crimei nepedepsite! Elemente care vor contura voința, acceptarea, necesitatea, lipsa opoziției a celor care merg să facă război. Întoarcerea pe orice cale la animalul despre care credeam că mii de ani de civilizație i-au venit de hac.

În contractul social, guvernul se obligă să-și apere supușii: n-aveți voie să violați pe străzi sau să spargeți vitrine, abandonați aceste plăceri ancestrale, în schimbul cărora vă vom asigura pacea, atît pe plan intern, cît și extern. Nici o țară nu va îndrăzni să nu ne poarte respectul, ne asigură ei, să ne atace și dacă ar fi îndemnată de nebunie s-o facă vom respinge, vom asigura, veți fi feriți de orice calamitate! Altminteri, pe cale de consecință juridică, acest contract va fi anulat. Probabil că în acest punct, în care ne aflăm acum, ar fi activate clauzele de reziliere, de denunțare a oricărei înțelegeri precedente, fie ea internă, fie altfel. În acest timp, individul va fi nevoit să-și reia libertatea-n spinare, pentru a face tot ce crede el necesar că-i vine sau nu. Primul pas spre anarhie, cu tot ce aduce ea, a fost stabilit pe calea libertății exagerate, căci da, prieteni, există și acest animal, care aduce demență socială, distrugere, sărăcie, foamete, violență și spaimă într-o măsură mai mare decît o poate face un război, care este o anarhie, totuși, organizată. În cazul unui război, părțile înscrise la conflict sunt delimitate; în cazul anarhiei active, orice vecin sau frate mușcat de ideologia unui cretin cu har oratoric te poate arunca în aer. Idealul războiului este să cucerească și să supună; a anarhiei, să nu aibă nici unul.

Cît despre eroismul cîntat de clasici… Cît de erou te vei simți zdrobind capul unui prunc? Cîtă vitejie îți trebuie ca să împuști în ceafă un prizonier îngenuncheat cu mîinile legate la spate? Ce act de bravură să treci cu tancul peste o bătrînă? Cineva rîde de voi, oșteni ai lumii! Aceasta este libertatea instigată de război! Pînă și Ahile, emblema eroului universal, a dat dovadă de inimă cînd l-a primit pe regele dușman în cortul său și a acceptat să-i dea cadavrul lui Hector spre-a-l înmormînta cu onoruri. Pentru că Hector fusese un mare luptător, pentru că Priam era un rege înțelept și cutezător, pentru că, pe vremea aceea, zorzoanele epopeii erau la modă și te făceau, într-un fel, să-i admiri, dacă nu să-i și iubești.

Eroul de azi are șase telefoane (pe care nu știe să le folosească), cinci ceasuri de mînă, cu trei mai multe ca antrenorii de fotbal, ceainic în buzunar, termos la gît, două televizoare-n raniță (rahat bastonul lui Napoleon!), opt calculatoare cu bateriile scurse, carioca colorate și niște digitale, smulse de la altul. Unde mai pui borcanele cu zacuscă împovărate la centură, cîrnații din jurul brîului, pungile cu dulceață atîrnînd de picioare, pe sub nădragi, săcultețele cu sare, zahăr și piper, cutiile cu eugenii și altă hrănăminte din import sau pe brînci? Ce chiolhan va trage acasă, cînd se va întoarce! E adevărat, dacă se va întoarce! – dar asta nu schimbă cu nimic datele problemei. El va fi asigurat! Dacă va scăpa de tribunalul militar al celor care l-au împins la crime împotriva umanității și de cel internațional cînd se va întîmpla să piardă războiul pe teren sau liderii lui au obținut ce-au vrut! Dacă va mai avea pe cine să invite! Dacă nu vor fugi toți de el ca de dracul! Dacă nu va fi consumat pe drum sau nu va fi întîlnit un superior ori un hoț și mai aprig care să-i confiște tot! În acest caz, va rămînea cu amintirea frumoasă a faptelor sale de isprăvie nemuritor cîntate de viitoarea propagandă de partid la guvernare mîncîndu-l spinarea să pornească o invazie!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro