că l-au îmbarcat într-un autobuz special, Karosa, care asigura cîndva fosta linie 24, de
la Țesătura la Motel, trecînd prin Bucium, aproape că-i venea să le mulțumească pentru
delicatețea amănuntului nostalgic, bălăngănindu-l cu cagula pe cap la fiecare denivelare
de carosabil, năpădit de imagini penibile din trecut, și s-a trezit buimac, douăzeci de
minute mai tîrziu, pe platforma de la Repedea. L-au dat jos, atenți să nu se lovească la
cap sau să-și scrîntească un picior, l-au eliberat din strînsoare, i-au permis dezmorțirea.
Din cauza situației neașteptate, avea lacrimi în ochi. Orașul lui. Atîta efuziune îl
copleșea. A tras aer în piept. Niciodată nu mai fusese atît de singur și atît de însoțit,
totodată! Trebăluiau pe lîngă el excitați ca piticii din basmul Albă ca zăpada. Roboteau
în viteză, bombănind. Nu țineau cu nici un preț să rasolească momentul pentru care
fuseseră cu atîta grijă aleși.
Aerul era tare, ca aerul de munte. Celesta așezare se vedea ca-n palmă la
picioarele lui, luminată cum n-o văzuse niciodată pe vremuri. Dacă ar mai putea anima
toate amintirile pe care le-a avut în atîtea locuri, ce spectacol fascinant, cu treceri dintr-
un cartier în altul, luminițe schimbîndu-și rapid culoarea și deplasîndu-se amețitor,
vîrtejuri zornăind fin în locurile în care discutau cu patima tinereții fără bătrînețe și
frămîntau nimicul zilei în pașii neobosiți ai hoinărelii fără de moarte...
Ce l-a surprins la agresorii lui era tristețea și nevolnicia vîrstei, recunoscîndu-l
printre ei pe Popovici dintr-a șaptea A: s-ar fi așteptat ca membrii noii generații, mai
decăzute decît precedenta, care și ea, la rîndu-i, fusese depășită, și tot așa, să pună cu
satisfacție punk-istă mîna pe el, pentru a elimina un inamic crud și trădător, dar cei șase
erau cel puțin de același leat cu el, oameni cu chipuri pe care se descifrau semnele unei
cariere onorabile, vieți de familie cumpătate cu progenituri licențiate și activități
religioase în limita legii, plus donații caritabile din inimă de creștin și muncă benevolă în
folosul comunității, pe la sărmani, văduve și orfani (o clipă i-a străfulgerat ideea prin
cap), puși să-și facă curat în propria curte, pentru că era socotit gunoiul și
responsabilitatea lor. Corect. Nimeni altcineva nu era de așteptat să vină ca să pună
lucrurile la punct.
Măcar cu privire la liniștea acestei iluzii sufletul îi era lămurit.
Își închipuia cum era de așteptat să procedeze specimenele mai tinere, fără
osatură morală, fără colecții de norme deosebite, crescute în mărăcinii convenției lipsite
de etică, noblețe și compasiune. Dacă aceștia nu raportau nici o abatere de-o iotă de la
cruzime și sadism, ce-ar fi făcut ceilalți pentru a-i depăși, potrivit legii generațiilor
succesive? A zîmbit spre nimeni, singurul gest de îndoielnică decență admis în
asemenea momente în condescendența ambelor părți, mai mult pentru a-și relaxa
rictusul prăvălit dinspre ceafă, unde-l lovise unul dintre justițiari, sau ce-or fi fost, și a
închis ochii pentru a vedea mai bine.
Și-a amintit ce i-a spus cîndva Liei, în clipa de răgaz care-a urmat unui groaznic
accident de autoturism întîmplat la cîțiva metri de casă, în fascinanta lor Georgia, din
care, prin miracol, au scăpat nevătămați: Indiferent unde te afli, în ce anturaj te-a mînat
neglijența pașilor și-n centrul cărei primejdii te-a lepădat nepăsarea, de doi factori
trebuie să ții cont – Dumnezeu, privind printre stelele de deasupra, și persoana de lîngă
tine, odihnind în umbra inimii tale. N-ar fi vrut să jignească pe nimeni, în nici un chip în
acele momente, dar acum nu regăsea lîngă el nici una, nici cealaltă. Nici felinarul lui
Kant, în trecere prin aceleași locuri, nu mai izbutea să-l vadă. Pentru că marele filozof,
prins în rigida cămașă de forță a rațiunii umane, greșise: nevăzutul putea fi observat.
A îndurat nemișcat cît să toarne benzina cu meticulozitate peste el, mai cu
seamă în zona încheieturilor și a capului, riscînd să-l ucidă prin asfixiere înaintea
focului, a încercat instinctual să tragă cît mai mult aer în piept, ca să-i ajungă pînă
dincolo de sfîrșitul vieții, în caz că l-ar fi apucat, dar, în limita secundelor adiacente și a
stropilor de carburant risipit, nici n-a mai avut timp să-și dea seama dacă i-au plesnit
retinele din cauza flăcărilor care-i cuprinseseră capul sau o mînie incendiară se
prăvălise din ceruri asupra fostului său oraș, ca răspuns matematic la treburile
întortocheate ale lumii.
- Ronim! urlă Popovici. Start! Infinit!
- Păcat, oftă melancolic Gălbează. Să fi fost ziuă, am fi văzut numai noi.
**
Pentru cîteva clipe, a fost tentat să regrete că odată cu el ardea și manuscrisul
acestor relatări. Apoi a realizat că mintea omenească va găsi o cale să răzbată pînă la
el. Nu stătea omenirea în cei șase maimuțoi puși să-l încheie. Dacă citiți aceste rînduri,
înseamnă că a avut dreptate să-și pună încrederea în voi.
**
Sub asprimea cîtorva rafale de mitralieră de niciunde, au pierit împreună, deși n-
au împărtășit toate momentele destinului - cum să nu fie fericit în prezența manifestării
unui atît de avansat grad de onorabilitate? Cetățile București, Chicago și Stockholm au
supraviețuit cînd le-a venit timpul. Ca și spiritul multiplicat al Sodomei și al Gomorei. Va
supraviețui ceva din Iași? Măcar un chip din toate cele care-i trecuseră pe sub ochi? În
egoismul celui care abia mai este, nu l-a interesat răspunsul. Chipul lui i-ar fi fost de
ajuns să stea mărturie, dacă nu ar fi fost să se transforme în scrum și carne chinuită în
cîteva momente. Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro