Asta ar fi trebuit să aud de la naștere!
Cu atît mai mult cu cît ești fratele Colonelului, prietenul Generalului și ce alte
atribuții îți vor mai găsi. Exemplul tău, tocmai pentru că este ieșit din comun și atrage
atenția pînă și oamenilor de jos, nu este văzut cu ochi buni. Cine este acest nebun care
ne sfidează? O întrebare subliniind problemele de orgoliu și de personalitate dintre tine
și instituție, crizele de autoritate. Instituția, după cum știi, are puteri nelimitate și poate
face orice. Pentru cei care o conduc, existența ta reprezintă o încăpere în care n-a făcut
nimeni curat. Generalii nu pun mare preț pe recunoaștere, dar, în rigoarea posibilului,
nu vor să-i tragă nimeni de mînecă pentru neglijența de-a-și fi făcut datoria. Ești un
amănunt birocratic și un bun prilej de-a raporta măsura competenței. Un rahat de
muscă pe tabloul regelui. Dai cu cîrpa și rahatul a dispărut. Toată lumea este fericită.
Tabloul cade din cui.
Mai sunt oameni a căror fericire este împlinită prin crima îndepărtării forțate din
peisaj.
N-au încetat ei să existe în democrațiile avansate, de ce-ar fi făcut-o în
perimetrul unui lagăr cu firmă schimbată și gard cu izmene scoase la vînturat?
Ce mă sfătuiești să fac?
Să-ți iei tălpășița, pur și simplu!
Să le ofer șansa de-a mă suprima în tura americanilor... Totuși, e și țara mea!
Pe care ai părăsit-o ca urmare a voinței proprii!
Și în care m-am întors ca urmare a aceluiași factor.
Din punctul lor de vedere, te-ai întors ca să faci scandal, să acuzi, să le strici
liniștea pentru care au făcut sacrificii.
C-au executat doi criminali?
Un act, la urma urmei, de meritată justiție...
Anulat de atrocitățile care-au urmat.
Astea sunt datele ecuației. Nu încerc să fiu părtaș, nici să arunc judecăți de
morală. Te afli în casa lor, pe care, admit, au furat-o, deși, prin dreptul de naștere, le
aparține și lor, ești un intrus în ceea ce-ai abandonat cu mult timp în urmă, măcar prin
faptul că ești singur în această întreprindere, nu te urmează nimeni, dar ce e mai grav
este că ați devenit două elemente de antagonism cu tendința de-a se anula reciproc. Va
cîștiga cel mai puternic, cel mai persistent, cel mai lucid și mai organizat. Teoretic, ai
putea fi tu...
Nu, nu... Sunt conștient că nu se poate face nimic. Nu mai am capacitatea de-a
găsi un mod decent de-a ieși din scenă.
Nu-l vei găsi. Pleacă în cel mai scurt timp! Azi, mîine. Ai pașaport american, nu
va fi o problemă să te îmbarci într-un avion cu orice destinație. Acordă-le șansa de-a se
refugia în scuza imunității pe care ți-o asigură cetățenia celei mai puternice țări a lumii,
pînă nu va fi retrogradată de chinezi.
Cînd am plecat în urmă cu atîția ani, am comis un act de trădare, chiar de
lașitate. Eram prea excitat de schimbare pentru a suferi din această pricină, dar acum
știu, pas cu pas, ce se va întîmpla și cu ce regrete mă voi confrunta. Toate teoriile mele
de înfierare a neamestecului se vor prăbuși în ridicol. Iată că nici tu n-ai fost în stare de
mare brînză!
Nu poate fi nimeni făcut răspunzător... Lumea e așa cum e!
Și ca dînsa nu sunt eu!
Faci ce vrei! La urma urmei, cine poartă ultima responsabilitate? Măcar ești
singur și nu tîrîi pe nimeni după tine!
Înțeleg că nu ne vom mai vedea.
Cu putință să ai dreptate.
Atunci e timpul să pleci. De la aburii respirației noastre, emanați din discuția asta
fără sens, gheața a prins să se dezghețe. Îmi năruiești habitatul.
Rămîi cu bine, frate nebun!
Mergi cu bine, doctor fără leac!
LXIII.
Nu știam la ce să mă aștept cînd am intrat în această paradigmă? Aș recunoaște
că sunt un idiot dacă aș susține că nu. Nici muzica, nici poezia, nici artele
cinematografice n-ar fi capabile să justifice ducerea în eroare. Firea omului, rea și plină
de amăgiri, este cea care te atrage în smîrcuri decorate cu simboluri de noblețe ajunsă
la ananghie, ca să te scuipe apoi în fîntînile părăsite din afara satelor otrăvite din calea
invadatorilor. Ca să nu ne găsească vrednici de ținta jafurilor pentru care ne făceau
vizite, distrugeam cu precauție orice lucru de valoare înainte de a se simți atrași. Dar ei
tot veneau.
Din păcate, am procedat în aceeași manieră și cînd ne-au invadat propriii noștri
compatrioți, haitele de rufoși în uniforme bolșevice scobindu-se cu unghiile printre dinți
îngălbeniți de nespălare și suflîndu-și nasul în podul palmei, poruncindu-ne să pășim
hotărîți după model stalinist. Din acea clipă am încetat să fim, înrolîndu-ne în lupta dusă
împotriva noastră. Arma cea mai de preț: sinuciderea prin toate canalele - prin alcool,
prin ratare artistică, prin nesemnificație, prin nebunie individuală, prin dezinteres
agresiv, ignoranță și ură întoarsă împotriva celor pe care-i iubeam. Sinuciderea prin
neprezentare. Iar cei care n-au încercat această formă de rezistență au murit înaintea
celorlalți. Nimeni care n-a trecut pe-aici nu știe despre ce este vorba. Nici mulți dintre
cei care au făcut-o... Doar cîțiva nenorociți considerați aleși. Cei trei de care tot vorbesc,
mai ales.
Aceasta este palida consolare a originalității noastre. Bănuiesc că același lucru,
într-o măsură mai redusă, s-a petrecut și cu vecinii de suferință, dar nu într-atît, căci
compatrioții noștri au fost mai ticăloși decît compatrioții lor, smuceala lor în lanț a
eliberat tensiunea pe care se temeau s-o înnăbușe total. Dar noi, pentru că ne-am
sufocat cu regularitate și devotament valorile, am încercat să dovedim că suntem
capabili să răbdăm mai mult ca oricare alții. Am răbdat. Recompensa noastră a constat
în locul cîștigat în fundul Iadului și-n satisfacția că asupritorii nu s-au bucurat de
beneficiile celorlalte nații. Că au fost nevoiți să se mulțumească mereu cu ultimul loc în
întrecerile dintre țările socialiste. Că au trebuit să moară ca niște cîini turbați, cu leșurile
aruncate din elicopter în morminte fără marcaj. Satisfacția noastră supremă.
Distrugerea noastră. Invadatorul nu ia nimic. Invadatul nu păstrează nimic. Asupritorii
devin egalii asupritorilor. Semnul morții coboară ca o cloșcă a nimicului peste toți. Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro