nu te mai întorci în România! Nu mai ai pe nimeni care să te apere. Și ești ultimul
inamic care, potențial, riscă să agite liniștea Infernului. O eliminare fizică este pentru ei
o rezolvare fără complicații. Și apoi – la ce?
Mulți acționează în detrimentul lor înșile nu pentru că au ales, neapărat, calea
martiriului - unii ajung eroi fără voie, din afara categoriei -, ci pentru că n-aveau nimic
mai bun de făcut.
Lipsa alternativei care ucide.
E și acesta un mod de-ați manifesta revolta.
Tu știi mai bine...
Mă pot aciuia prin cotloanele unei mahalale uitate, unde m-or lăsa să mă usuc
pînă la presarea totală a ultimului sentiment.
Dabija se duce în India, cu Generalul, care este bolnav, iar Fănișă va fi bucuros
să nu-și piardă postul, că de viață nu este prea legat. Ar trebui să murim împreună, aici,
dar Dabija e de părere că e mai bine să ne stingem în anonimat, ca legenda nemuririi
sau măcar a incertitudinii că existăm să se prelungească odată cu paranoia lor. Admite
că ne aflăm într-un apex favorabil, puținii ratați care au încercat să piară cu fruntea sus.
În fond, sfîrșitul general pogoară pentru fiecare pe frînghiile sfîrșitului personal.
Frumos discurs de încurajare!
Nu ai nevoie de așa ceva! Știu cît de mult m-ai admirat în copilărie și
adolescență...
Poți să pui și restul.
Ne despățim în momentul în care am atins un pisc al admirației. Dumnezeu să
aibă grijă de tine!
A avut deja... dacă mă aflu aici, ce mi-aș putea reproșa? Și n-am ajuns aici prin
puterile mele. Fără El aș fi fost nimic, cu toate calitățile lumii! Și nu știu, zău, ce puteam
face mai mult! Uneori, prostia e o bună scuză pentru final. Neputința, opoziția naturii,
mai puțin decît blazarea și cinismul, răutatea și nepăsarea...
Amin atunci!
Și ție!
LIII.
Suntem subiecții unui proces instopabil de purificare. Demers inutil, deoarece,
cum prindem o zonă pură, cum nu avem astîmpăr pînă n-o maculăm cu adorație. O
nebunie ciclică, din brațele căreia nu avem nici un interes să ne desprindem. Suntem
protejați, apreciem cu toată inima, de forțele răului, în primul rînd pentru că ele sunt
responsabile cu mișcările de pe Pămînt în legea cărora activăm. Ce înseamnă asta? Că
suntem băgați în seamă la modul concret, nu prin virtualități de nimeni palpate. Unele
puteri au încredere-n bicisnicia noastră, altele ne joacă hora nobleței și a rejectării
premature. Alegerea nu e deloc ușoară. E plină de riscul ofensei universale sau
împotriva naturii. Ni se spune să ne descotorosim de blazările firești de apărare. Ne-au
trebuit mii de ani ca să construim acest concept al blazării ca stavilă împotriva
chemărilor negative cînd n-ai încotro și acum să ne desprindem de el fără nici o
chibzuință în cîteva propoziții concepute în pripă?
Știu cît de înnebunitoare sunt tulburările mele, cît de mult potențial de rătăcire a
celor slabi vor ridica, dar ce-ați dori să vă cînt? Dulcegării de sezon? Rătăciri printre
peisaje pastelate? Nimic nu vă mai trezește, nimic nu are puterea să vă adoarmă mai
mult - e o ecuație onestă. Chiar nu vede în ce laborator trăim? Ba da, vede! Nu ține cont
de vulgaritatea zilelor? Cum are putea să nu? Nu crede că ni s-a făcut cu adevărat
scîrbă? Că ne-au sufocat cu vicii și anomalii pe care nu numai că trebuie să le
acceptăm, dar chiar să le solicităm, întru globalizarea Experimentului de la Pitești, să ne
murdărim singuri, din propria dorință, ca realizare a liberului arbitru? Vede!
Credeți că dorința răzbunării animalului care a reușit să supraviețuiască în mine
va acoperi toată această scîrbă? Mă voi declara mulțumit doar pentru că voi vedea
milioane de nenorociți că și-au primit plata? Trădători zornăindu-și pungile cu 30 de
arginți spre locul execuției? Orbi căinîndu-și pierderea vederii și surzi tînjind după
vacarmul orchestrelor simfonice, gurmanzi cu pîntecul cusut și bețivi cu găuri în gîtlej,
filozofi învăluiți în amnezie și poeți care joacă la bursă, inimi de opaiț băgîndu-și
degetele-n ochi, generozitatea cerșetorilor care te-njunghie pentru o țigară arsă și
profeți batjocoriți prin hotărîri guvernamentale. Ce să ierți în această pletoră
dezgustătoare? Iar dacă-ți trece prin cap să ierți toate armiile dușmanității, ce va face
asocierea din tine? Te-ai gîndit? Focar al urii...
LIV.
Poeții vor fi săraci pînă la sfîrșitul lumii. Poezia e ca pocăința: la prima trădare,
încetează de la sine să fie. N-am cunoscut bogătan capabil de metaforizare și nici poet
apt de investiții la bursă. E în natura firii ca înțepătura scorpionului. Sunt unii care nu
reușesc să se înscrie nici la poeți, nici la investitori. În viață nu vei fi opusul a ceea ce
nu reușești să fii, decît dacă îți place atributul de impostor.
Pe săraci îi veți avea întotdeauna cu voi, a grăit Isus, ca să aveți pentru cine zidi
fapte blajine. Un munte de genialitate. Unul dintre argumentele categoriei de căpătîi ale
rațiunii că Biblia nu este o făcătură pentru că, la acea oră, nimeni n-ar fi putut scorni
tone de lucruri, impresii și idei care vor fi întrebuințate cu rațiune mii de ani mai tîrziu.
Dar nu e posibil, oare, ca și rolul celor răi să se înscrie într-o categorie asemănătoare?
Vor fi răii care vor prilejui binele altora pedepsiți? Vor rămîne săracii al căror merit a fost
elevarea altora total nesancționați, deoarece meritul lor este îndoielnic în voința fiecărui
sărac de-a scăpa de sărăcie?
Dacă n-am nici o certitudine asupra soartei săracilor și a celor răi după ce vor da
colțul ierbii, ceva tot știu: poeții, cu siguranță, vor sui, pentru că n-a fost poet în
adevăratul sens al cuvîntului care să nu se fi lăsat inspirat de măiestria muzicală și
discursurile învăluitoare ale Duhului Sfînt!
**
Cea mai complicată și ridicolă acțiune este de-a înlătura ceva fără motiv și fără a
pune altceva în loc. Este ceea ce încearcă ateii de cel puțin două sute de ani. Demnă
de admirație această încăpățînare a lor fără sorți de izbîndă! Sunt apologeți neinspirați,
am auzit de existența unor necredincioși luminați (Schopenhauer și Nietzsche), dar
pentru numărul lor crescînd în ziua de azi, argumentația este leșinată, cînd există. Cei
mai mulți atei nici nu-și bat capul să bîlbîie cîteva propoziții de schimb. E la mintea
cocoșului că s-ar simți jigniți să demonstreze evidentul, aici au ajuns. Ateismul nu mai
este demult, cel puțin la noi, o contraofertă filozofică, ci un motiv de emotivitate
obstrucționistă. De aceea, bănuiesc, nici prea multe dezbateri nu sunt organizate,
pentru că s-ar lăsa cu palme și șuturi! Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro