Ați avut dreptate! Deși nu poți judeca lumea după un individ.
Nu poți nici după o sută, dar așa sunt toți. Și încă Anton Marinescu este unul dintre cei deschiși la minte, umblat, citit, bine pregătit profesional, nu exagerat de ticălos.
Am înțeles tabloul. O țară de mormoloci căreia nu-i rămîne decît să se lase reconstituită de la cîțiva indivizi care nu mai sunt.
Monciu încă mai este.
Precum leșul Cidului în atele pe cal și sabia-n ghips.
Dumneavoastră încă mai sunteți!
Nu întrevăd sarcasmul decît printre rînduri. Eu sunt exact imaginea cu nuanțe a decepției generalizate. Din mine nu veți reconstitui decît România de după război, pînă la urcarea oficială a comuniștilor la putere: 23 august 1944 – 30 decembrie 1947. Trei ani de agonie între limburi. Nu vă îmbătați cu cerneală roșie!
Cînd n-ai întocmai ce-ți trebuie, operezi cu valori mai puțin perfecte, dar capabile să înfrunte realitatea.
Realitatea nu poate fi înfruntată decît de ea însăși. Dați-mi o sută de oameni măsurați pe tiparul necesității și voi încerca să redresez măcar situația locală. Cîți ați găsit pînă acum? Sincer.
Nouă! Dintre care unul a murit și trei sunt ofițeri activi sau în rezervă ai Securității...
Căutați de mult?
De cînd Colonelul a pornit la îndeplinirea acestui proiect. Șapte ani.
Nouă oameni în șapte ani? Probabil că unul sau doi dintre ei au și renunțat la urmărirea iluziei între timp sau au cunoscut furcile compromisului decăzut. Pînă și ideea este ridicolă!
Preluată din Biblie.
De oameni, nu de Dumnezeu!
Sunt sate sau comune în care un primar dibaci, onest și determinat a comis miracole. N-ar fi cu putință la nivelul orașului nostru, al țării întregi?
Diferite seturi de legi ale fizicii, în contraste impuse de comparația legilor descoperite de Newton cu cele depinzînd de teoria lui Einstein. Un simplu exemplu, luat la întîmplare: transportul comun, la sate inexistent. Plus pletora celorlalte: eficiența culturală, încălzirea locuințelor, învățămîntul superior, regimul restaurantelor și al bibliotecilor publice, amenajarea spațiilor verzi, dinamica drogurilor, păstrarea ordinii și a liniștii publice, concertele în aer liber, aprovizionarea alimentară și cu bunuri de larg consum, infracționalitatea, vandalismul stradal, regimul animalelor de companie, alcoolismul, credința religioasă, asistența medicală, locurile de muncă, distracția, activitățile sportive, învățămîntul, starea drumurilor, a parcărilor și a veceurilor publice.
Două lumi total distincte, despărțite acum și de ocurența pandemiei.
Ar fi bine dacă am putea implementa îmbunătățiri măcar în mediul rural.
Echilibrul sat-oraș, așa precar cum este acum, va deveni catastrofal. Nu le-am putea ține total impenetrabile.
Nimic nu este desăvîrșit, nici măcar dezastrul, pînă părțile implicate nu renunță să se zbată.
Nici n-am început!
Județul Iași cuprinde 93 de comune, 420 sate, 9 orașe și-un municipiu. Procesul ar putea porni de la nivel comunal, de unde s-ar răspîndi spre satele aferente. Am putea lăsa orașele pentru mai tîrziu. Cu fonduri europene.
O mare bătaie de joc. Nimic nu se va face profund și durabil decît prin suferința fiecărui individ în parte. Luați harta județului și, cu ochii închiși, punctați un sat la întîmplare. Acolo mă voi duce.
XXXIX.
Am fost într-o comună relativ prosperă, m-am interesat de posibila aprofundare a redresării. Nu e nici un regret, căci nu mă așteptam la altceva, dar răspunsul este nu.
Refacerea pare imposibilă. Ghinionul sau norocul ține de impedimentul că am dat peste un primar cu o inteligență deasupra mediei acceptate și nici măcar această scuză n-o pot invoca. Are dreptate în tot ce-a spus. Atît de mult încît m-am rușinat să constat că mă aflu de cealaltă parte a gardului. Toată viața am susținut aceleași jurăminte, ca acum să mă trezesc avocat al diavolului. Diavol cu bune intenții, dar fără un plan coerent.
Cine vrea acum s-o lase baltă?
Rațiunea bunului simț.
Defetismul fără leac.
Considerați-o trădare națională și porniți execuțiile. Oricum, numai o dictatură va putea redresa situația. Numai să nu scăpați la bretele un cretin ca ultima dată, căci acesta este riscul major al dictaturilor. Practic, un tiran trebuie să fie de trei ori mai inteligent și mai diplomat decît un președinte democratic ori un monarh luminat, căci nu are pe nimeni de partea lui, nici în interior, nici în afară, și șandramaua se ține prin
teroare și ură.
De unde să scoatem noi acum un dictator, și încă unul genial? Nu ni s-a spus că unul ca Burdoacă apare o dată la juma de mileniu? Da, Colonelul s-ar fi potrivit unui asemenea plan, dar s-a dus...
O dictatură colectivă.
Cît de bine motivați ar fi, membrii conducerii n-ar cădea întotdeauna de acord cu ceilalți, nici măcar cu ei înșiși de fiecare dată, iar cel cu calități mai agresive va reuși întotdeauna să se cațere în spinarea celorlalți, moment din care un fratricid generalizat ar frămînta șopronul pînă la seism și compromis.
De ce nu dumneavoastră, domnule general?
Un dictator trebuie să aibă cel mult 50 de ani, ca să nu i se atîrne de gît și tinicheaua senilității. Sunt prea bătrîn pentru asta. Și general pe deasupra. Cine știe cîte-mi vor găsi de pus în cîrcă?
Atunci pe cineva pe care să-l puteți controla. Ce-ar fi să găsiți un om măcar parțial potrivit, căruia să-i găsiți rădăcini domnești, să-l proclamați rege și să-l puneți să conducă cu un guvern militar, eventual condus de dumneavoastă, ca civil?
Teoretic nu sună exagerat de rău. Dar de unde să-l luăm...
Cine e defetist acum? Luați un actor nu prea cunoscut. Un poet. Ca monarh, lumea poate să-ndrăgească un poet, tras din Cuza sau Brîncoveni, nu spun cineva din stirpea lui Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare... Proclamați un referendum, apoi alegeri
și în mai puțin de un an ați rezolvat măcar bazele posibilei redresări.
Nici o mistificare nu poate fi impusă în absența terorii!
Atunci hai să apelăm la o autoritate recunoscută. Îi propunem Prințului Charles al Angliei să ne conducă. Eventual să vină cu premierul lui. Sau unui prinț din stirpea Bourbon. Unde este voință e și putință. Imposibil să nu poată fi găsită o soluție!
Îți dai seama cîte arestări ar trebui operate într-o singură dimineață?
Două la Cotroceni, trei-patru la Guvern, cîteva în Parlament. Mai puțin ca în cadrul unei razii asupra unei rețele de droguri bulgărești.
Discuția asta devine tot mai periculoasă. Încă puțin și ajung protagonistul unei înalte trădări. Cît discutăm în limita grădinii teoretice, treacă-meargă, dar la apariția primelor detalii concrete...
Pentru binele național, din disperarea indusă de cruda realitate a patriei. La nevoie, pot depune mărturie că am încercat restul soluțiilor, fără nici o șansă.
Va fi un proces frumos, cu accente patriotice.
Decît să se fi dus să se-mpuște prin străini, Vlădia se ocupa mai bine de realizarea unui astfel de plan!
Vă dau dreptate! Dar concentrarea pe vina proprie depășea claritatea redresării generale. Era prea îndurerat. Nimeni nu-și ia viața doar pentru o ieșire nervoasă ori pentru a proba o demonstrație. În cazul lui, a fost ceva organic, necesar, irefutabil.
Nimic nu-l mai putea întoarce din drum.
Foarte bine, vă voi ajuta cum pot. Vă rog să nu considerați c-o fac pentru țară, pentru că nu am convingerea că ar ajuta, ci pentru Vlădia, în consensul aserțiunii că nici el nu s-ar fi gîndit dacă ajută prea mult sau e doar iluzia unei datorii.
În sfîrșit, aud ceva constructiv din gura dumneavoastră!
Să nu regretați! Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro