Cum chemarea ta îşi pune gândul
Pe umărul meu.
Tulburător acest miraj divin,
Cu adieri de tei sub luna plină
Şi treceri de mister lumesc
Pe trupul meu!
- Acasă
- Arte
Cum chemarea ta îşi pune gândul
Pe umărul meu.
Tulburător acest miraj divin,
Cu adieri de tei sub luna plină
Şi treceri de mister lumesc
Pe trupul meu!
A fost mai întâi
Tăcerea florilor de tei,
Oglindă înnourată în viforniţa ochilor tăi.
În flacăra lor smerită,
Străvezie, inima-ţi cernită.
Nouri grei
Se prăvăleau prin ceruri,
Cu fericirea vetrei mele,
Într-o zi de miercuri.
Un păianjen grăbit
Zid se-ncumeta să-nchidă
Visu-mi nelămurit.
Pustnică se însera agora plină de oameni
Şi de căderea miresmei speranţelor în floare...
Neştiind că te-ntâlnesc, treceam nepăsătoare,
În pâcla vremii vrând să-alung vechi amăgiri,
Genii tulburate de măreţia floralei desăvârşiri.
CP. Ai intrat, vrând-nevrând, pe teritoriul educației. Tânăra generație, relațiile între generații, interacțiunea cu mediile de comunicare, cum vezi tu viitorul, pornind de la copii, de la educația lor. Încotro ne îndreptăm?
NC. Desigur că sunt subiectiv. Eu am avut parte de o educație foarte dură, foarte rigidă, și am această obișnuință. Manipularea generală a planetei este criminală. Au apărut legi, nu ai voie să forțezi copilul, n-ai voie să îl obligi, că îi strici personalitatea. Personalitatea se clădește prin educație și prin...
© 2021 comentator.ro.|Termeni și Conditii