Nr. 5, ianuarie, anul 2025
Phoenix OMUL

Detalii
Arte
Fără el, săptămâna trecuse greu. Tudora îşi asuprea pasul, precum biciul birjarului grăbind murgul, să
meargă. Să meargă în ciuda gândului rătăcind printre amintirile proaspete de-o vară ce se împleteau cu
vântul rece şi ploaia de septembrie, de parcă natura însăşi era întristată de dispariția lui misterioasă.
Câtă mângâiere în odihna acestor nori ce-nfruntă adierea înfringurată a vântului de toamnă! O toamnă
aparte, altfel decât multe alte toamne ce-i aduc şi duc visele deşarte de femeie îndrăgostită. Mâhnirea
clocoteşte în oasele ei...

Detalii
Arte

            S-a trezit cu o zvârcolire. Visase urât. Îi rămăsese pregnantă senzaţia acelui rău iminent şi invizibil, prevestirea unei morţi apărute din senin, apăsarea unui gând malefic, de-un incredibil rău-augur.

            S-a ridicat în capul oaselor şi a băut o gură de apă din sticlă de lângă pat. Apoi s-a dat jos din pat, şi-a încălţat papucii aranjaţi unul lângă celălalt, ca întotdeauna,  şi a tras draperiile de la ferestre.

Detalii
Arte
Este atât de simplu să trăim în linişte şi mulțumire cu oamenii de lângă noi, indiferent de unde vin, indiferent de cele ce le-au pătimit în viață, indiferent de credința lor religioasă! În cârciumioara de la colțul străzii, ne întâlnim de un „cincinal” câțiva oameni, bărbați şi femei, veniți fiecare de undeva, de foarte departe. În serile de sfârşit de săptămână suntem de cele mai multe ori aceeaşi, ca un buchet înflorat de toamnă.

Originile noastre? Algeria, Franța, Maroc, Spania, România, Polonia. Religiile noastre? Fiecare cu credința lui...

Detalii
Arte
Dragostea este acaparatoare. Este perfidă şi rea. Te îmbie să te-arunci în braţele ei seducătoare, ca mai apoi, odată înhăţat, să te sfâşie şi să te lăsa fără nicio suflare. Cu stropul de viaţă care-ţi mai rămâne de pe urmă încerci cu greu să-ţi recapeţi puterile de dinainte şi vlaga, însă, sfârşit, te prăbuşeşti încă o dată la pământ.

În cădere, amintirile, senzaţiile, şoaptele şi nopţile albe se revarsă toate în gând, desfăşurându-se aleatoriu ca un diafilm mâncat de timp, ca un vinil zgâriat, blocat într-un patefon stricat. Închizi ochii şi...

Detalii
Arte
Mi-ai dăruit un prea îmbelşugat ospăţ
Şi-o dragoste, da, ştiu, divin îmbelşugată.
O!, cât de frumoasă ne-a fost vara!
Dar lasă-mi însingurată toamna,
Ultim dar dăruit semeției tale
Şi umărului tău înnobilat surâs.