Eşti poate singurul muzician care, pe parcursul a patru decenii, în viaţa ta personală şi artistică, a fost un purtător al spiritului Rock. Care este popria definiţie a spiritutui Rock şi care sunt riscurile şi satisfacţiile de a trăi, gândi Rock?
Ceri foarte mult dintr-o dată. Ar trebui să privesc înapoi şi să fac o analiză. Nu e uşor de definit. Nu se pot da definiţii. Eu cred că spiritul Rock vine de undeva dinăuntru. Sau eşti, sau nu eşti. Deci a fi rocker sau a cânta muzică Rock presupune o anumită bază psihică sau educaţională, sau o...
Nu ştiu ce reminescenţă din care viaţa anterioară mă face să fiu nemulţumită de asta. Însă clipă de clipă tânjesc după extraordinarul care să anuleze banalul, iar inima îmi bate cu putere la gândul aventurii şi al neconvenţionalului. Vreau mai mult, vreau tot, în fiecare secundă din fiecare minut al fiecărui ceas, şi este o luptă continuă şi istovitoare cu mine însămi şi împotriva comunului care mă înconjoară.
Visez la aventuri, la locuri mirifice, la oameni de vază, fantezii de sultană, ambiţii de mogul, când eu, uite-mă, nu-s nici umbra lor...
Billboard a realizat un top al celor mai apreciate melodii de dragoste, din toate timpurile. Au putut vota persoane de toate vârstele și din toată lumea, iar la selecție au participat toate melodiile de dragoste din istorie până în prezent.
Cea mai populară, apreciată și plină de emoție melodie a fost desemnată în urma voturilor „Endless Love”, Diana Ross şi Lionel Ritchie. Piesa „Endless Love” a apărut în anul 1981, a devenit un punct de referinţă în sfera pieselor de dragoste din întreaga lume.
Din conferinţa de presă ţinută la Timişoara cu prilejul concertului şi lansării discului „Symphoenix – Timişoara”:
Această producţie este prima de care pot spune că sunt mulţumit. De-a lungul anilor am avut mai multe realizări, chiar dacă unele au fost într-un fel asemănătoare. În această situaţie a fost şi „Cantafabule”, operă mai amplă, dar de fiecare dată aveam nişte rămăşiţe de nemulţumire, din cauza condiţiilor tehnice, din cauza spaţiului afectat, care era prea scurt. Încercând să facem un pod între ceea ce a fost Phoenix în anii ’60 şi...
Trăiesc timpul schimbării, dar mă simt la fel de veche ca ȋntotdeauna, de parcă sufletul meu ar fi construit din fȃşii de timp şi de spaţiu, din bucăţi şi rămăşite ale unor sentimente antice. Sunt aceeaşi, tot EU, dar parcă diferită. Descopăr mereu laturi noi ale firii mele, dar am senzaţia că sunt omogenă şi deloc amplă, complexă ȋn gȃndire, dar simplă ȋn manifestări. De ce nu pot să exteriorizez multitudinea de stări care mă ȋncearcă, care ȋmi frămȃntă sufletul, ȋl mototolesc şi-l descompun?
