Hammamet, un oraș străvechi, într-un golf dantelat, la Marea Mediterană. O perlă a Tunisiei, țara Cartaginei. Încă nu am fost, fizic, acolo. Cu gândul însă, da. Mă visez adesea la Hammamet, purtată de inspirațiile născute de multe lecturi, de documentare și de hărți, de studii istorice și culturale despre acest loc plin de frumusețe, de enigme și de atracții. Poate că, la mijloc, este chemarea mării. Poate că este parfumul iasomiei. Sau poezia distanțelor ce apropie, și nu îndepărtează.
Poate că este tentația nodului cultural, mustind de...
Sihăstria Mai potrivită îţi pare, Poate, O, tu, Bulbul slăvit de Bosfor! Pe ţărmul prispei tale, Undeva, departe, Într-un port ferit de astre, Fericit îţi va sluji calamul, Divanul.
Butaforismul: pui de butadă care, ajuns adult, s-a logodit cu un aforism. Și a sfîrșit ca butaforie.
Se știe că minciuna, dacă trebuie să fie cât de cât credibilă, trebuie să aibă cel puțin un (mic) sîmbure de adevăr… Altfel este pură mitomanie. Și se mai știe că, dacă tot te-ai apucat să minți, apoi trebuie să te ții cu simț de răspundere de minciuna spusă, să fii consecvent – cam ca ăia care s-au apucat serios de băutură.
Anticipare genială a ideii de manipulare și de… masificare-prin-diversiune, care, azi, se execută plenar și cu...
Ce s-a întâmplat Cu seara trăită împreună Într-o lună de mai fără furtună? Ce s-a întâmplat Cu înflăcărarea florilor de tei Înmiresmând văpaia şoaptei?