Mi-ai dăruit un prea îmbelşugat ospăţ
Şi-o dragoste, da, ştiu, divin îmbelşugată.
O!, cât de frumoasă ne-a fost vara!
Dar lasă-mi însingurată toamna,
Ultim dar dăruit semeției tale
Şi umărului tău înnobilat surâs.

Nu sunt nici acum convins că această carte[1] și-a găsit titlul potrivit. E o încercare doar de a extinde un spațiu personal într-unul al unei comunități. Mulți – puțini, câți au mai rămas, rockerii sunt, în cea mai mare măsură, niște nostalgici. Autorul volumului se dezice de nostalgie și își afirmă satisfacția de a fi trăit în această vreme și de a fi fost martor și participant la întâlniri monumentale cu câțiva monștri rock.

Teodor Mazilu scria acum câteva zeci de ani despre un pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni. Iulian Ignat...

Ce este această zvȃcnire puternică, această explozie de materie şi viaţă, aceste zvȃrcoliri ce se zbat ȋntr-un ritm nou şi necunoscut? Lumină… Cineva din lăuntrul meu s-a trezit şi-mi strigă numele! Ce senzaţie nouă! Mijesc ochii, căutȃnd cu disperare sursa producerii acestui big-bang din pȃntecele căruia am văzut lumina.

Mijesc ochii, dar privirea mea, sătula de ȋntuneric, flămȃndă de lumină, se satură şi acum doar cu umbre şi culori palide. Şi ce agitaţie, ce zumzet neȋntregit şi zgomotos, ce larmă de sunete şi de vibraţii! Acum pȃnă şi eu...

Intimitatea dintre doi oameni se stabileşte, treptat, la mai multe nivele, începând cu cea mentală, spirituală şi apoi corporală, deşi ordinea ar putea fi şi alta. Însă ce mă uimește cel mai mult este că, în ciuda intelectului, a manierelor şi a celor mai sincere bune aparenţe, omul este şi va rămâne o fiinţă cu instincte animalice dintre cele mai pure.

Această afirmaţie este menită să aibă un sens cât mai pozitiv. Căci, deşi reuşim să ne ascundem atât de bine această natură primară, de dragul evoluţiei, al civilizaţiei şi al armoniei sociale...

Phoenix înseamnă omul, singurul care, vreme de patruzeci de ani, a tras la jugul unui car cu iluzii. Compozitor, textier, aranjor, manager, lider necontestat, Nicolae Covaci este Phoenix. O persona-litate excepţională, un artist cu spirit renascentist, muzician, pictor, sculptor, poet, Nicolae Covaci este, a fost şi va fi spiritus rector al formaţiei Phoenix.

Lui îi datorăm faptul că Phoenix s-a născut şi, mai ales, că există. Mulţi au venit şi au plecat. Nicolae Covaci a rămas să poarte iluzia Păsării Phoenix. Pentru că, mai mult decât orice...