Plouă. Totul în jur e gri: cerul, oamenii, lumea, viața. Un trotuar lung și lat, pavat cu piatră cubică, la fel de gri ca restul peisajului. La stânga, un sir de magazine moderne, luminate slab prin perdeaua fină a ploii. La dreapta, un şir rar de copaci, dincolo de care niste mașini lipsite de culoare se grăbesc să iasă din decor. Suntem trei: tata la stânga, eu la mijloc și mama la dreapta. Ne-am trezit în mijlocul trotuarului, în ploaie, fară umbrelă. Încotro nu știm unde, nu știm de ce, nu știm nimic. Abia ne conștientizăm existenţa în...