Dan Claudiu Tănăsescu (n. 26 aprilie 1938, Mogoșoaia, România) este medic, autor, nuvelist, publicist, romancier și scriitor român. A debutat ca scriitor la 38 de ani, în Almanahul Literar cu nuvela „Luna”, cariera sa literară a avansat cu alte câteva cărți, „Iluzia iubirii” apărută în ianuarie 2010 și altele ce au reîntregit colecția sa impresionantă. Anul acesta a reeditat la Editura Velvet Story romanul „Iarnă căzută-n genunchi”, iar acum ne pregătește cartea „Taina stelelor” apărută inițial în anul 1982, fiind retipărită într-o nouă...

Era o noapte călduţă de la începutul verii. Stăteau amândoi în faţa casei lui, încordaţi, fiecare cu propria nelinişte în suflet.

- Nu înţeleg, ce ţi-e aşa greu, de ce trebuie să renunţi la mine? a întrebat ea, pentru a nu ştiu câta oară, cu lacrimi nestăpânite în ochi.
- Ce vrei de la mine, Andreea? a rispostat el, aproape impasibil.
- Vreau o viaţă cu tine! Câte zile oi avea, vreau să le trăiesc cu tine! a izbucnit ea, simţind cum i se sfâşie inima la vederea unei asemenea indiferențe din partea lui.
- Ţi-am zis, nu se poate…
- De ce nu se...

Leila Sandra M. este o tânără autoare originară din Reșița, aceasta a locuit o perioadă atât în Timișoara cât și la Roma. Prima sa publicație a fost „I.R.En.”, un roman SF care a atras multe priviri și curioși. Urmată apoi de cartea „Origami”, un cumul de patru poveşti pline de suspans și delirium, de curând aceasta s-a publicat la Editura Velvet Story cu un prim volum al seriei Dennis Kayderman – Cazul “Vulpea”, o carte plină de suspans, acțiune și dispariții misterioase duse la limita nebuniei.

L’amour et la vérité doivent triompher de la haine et du mensonge » (Vàclav Havel)

Monica Lovinescu l-a urmat la Biblioteca din Cer pe Virgil Ierunca şi multă lume a înţeles, după această tragedie, că un mare capitol din istoria literaturii române s-a închis definitiv. Nu e vorba numai de dispariţia unui simplu cuplu de scriitori şi critici literari, cât mai ales de stingerea epocii când acest cuplu de analişti şi diagnosticieni străluceau în a defini şi sluji o atitudine  consecventă de respingere a  totalitarismului...

            Era noapte. M-ai luat de mână şi am fugit. Câţiva metri, nu mai mult, cât să ne accelereze puţin circulaţia sângelui prin vene. Hoinăream pe străzi, printre luminile felinarelor, încotro nu ştiu, dar nici nu voiam. Îmi plăcea să mă plimb cu tine, mă simţeam în siguranţă, aşa că nu conta câtuşi de puţin dacă aveam sau nu o destinaţie. Simplul fapt că eram lângă tine, că respiram acelaşi aer şi că vedeam aceleaşi lucruri, îmi făcea inima să crească de bucurie. Mă simţeam împlinită.