Să nu ne grăbim… Deşi e vară, târziu, e Sâmbătă seara, iar noi deja nu ne mai vorbim. Să nu ne grăbim… Dar ne-am grăbit, să redevenim străini, aproape un an mai târziu, şi nu ştiu ce să fac ca să nu-mi mai fiu atât de plină de tine. Mă doare şi gândul de-atâta dor, dar tu ai dispărut fără urmă şi nici în urma ta n-ai mai vrut să te uiţi… Acolo, în ea, m-ai fi văzut pe mine, pierdută, abătută, cu inima grea de-atâtea amintiri care pe tine te-au lăsat rece… Rece în vorbe şi rece-n priviri.