Consilierul UE Bogdan Oprea dezvăluie dezastrul în care se află Biblioteca Națională a României. În timp ce alte țări se mândresc cu bibliotecile lor, devenite celebre nu doar pentru cărți ci și pentru eleganță și bun gust, în România acest punct cultural important arată jalnic.

Bogdan Oprea: ,,M-am tot abținut să scriu despre modul dezastruos în care este administrată Biblioteca Națională, clădirea de pe Cheul Dâmboviței (un loc care mi-a devenit drag, în ciuda situației), dar, în ultimele zile, exemplele au dat buzna peste mine de parcă vor...

Decizia a fost anunțată la postul de televiziune RTL de James Prichard, strănepotul autoarei Agatha Christie. Cel mai bun roman polițist, bestsellerul mondial „Zece negri mititei”, un „clasic” al acestui gen vândut în milioane de exemplare, va apărea într-o versiune revizuită în Franța. Din titlul romanului va fi scos cuvântul „negru”, considerat ca având conotații rasiste.

Ciudat cum timpul îşi decide singur ritmul, care, deşi prins în îmbrăţişarea rece a limbilor ceasului, aleargă, când mai repede, când mai încet, înspre acel ceva ce noi încă nu putem vedea. Îi simţim, desigur, trecerea, atunci când privim în urmă, şi ni se pare nedreaptă depărtarea unui anume eveniment faţă de momentul prezent. Însă tot nedreaptă ni se pare şi scurgerea chinuitoare a orelor, minutelor, secundelor acestui acum în care ne zbatem neputincioşi, în nerăbdarea, chiar setea noastră, pentru un viitor încă neavut. Căci necunoscutul va...

Despre Nicu Covaci, sufletul trupei Phoenix, Florian Pittiş spunea că Academia Română ar fi trebuit să-l numească membru de onoare, încă din anii ’70, pentru contibuţia pe care a adus-o culturii române şi pentru meritul de a-i face pe tineri să se identifice cu spiritul popular românesc. Academia i-a acordat în cele din urmă o disticţie. O recunoaştere publică a venit şi din partea preşedinţiei. Cu toate acestea, de aproape 50 de ani Nicu Covaci mărturiseşte că încă se luptă să trezească în tineri necesitatea de a avea o şiră a spinării...

Mereu mi s-a părut că experienţa în dragoste se aseamănă mult cu un copil care întâlneşte pentru prima oară focul. Totul se petrece noaptea, în întunericul deplin al necunoscutului, pe un câmp pustiu, mărginit doar de cerul înstelat de deasupra. În mijlocul acelei pustietăţi, un foc de tabără arde şi trosneşte cu vigoare. Umbrele şi lumina lui nu răzbat prea departe în beznă. Însă culorile acelea electrizante – roşu, portocaliu, galben, cu irizaţii albăstrui –, dansul frenetic ce pare de nestăpânit, nou şi sălbatic, plin de viaţă şi dătător de...