Andreea Marin rămâne un personaj de primă mână al fenomenului mediatic românesc. O dovedește cu asupra de măsură și recenta ei apariție în podcastul lui Damian Drăghici, în care flerul amfitrionului se combină fericit cu franchețea invitatei, care a dezvăluit o sumedenie de lucruri inedite dintr-o biografie tulburătoare. Trauma majoră a copilăriei vedetei tv moartea prematură a mamei sale, care i-a murit efectiv în brațe atunci când Andreea avea doar 9 ani.

Mi s-a spus că scrisul este ca un organ pe care trebuie să-l flexezi în permanenţă pentru a nu-i permite să-şi piardă din elasticitate – sau din plasticitate, în acest caz. E drept că doar rareori mă simt pătrunsă de harul inspiraţiei divine, cum îmi place mie să glumesc, pentru a lăsa să curgă nestingherit pe hârtie fluxul ideilor ce par să prindă formă anume în acel spaţiu şi timp. Dar, în ultima vreme, am încercat să scriu şi fără să mai aştept capricioasa venire a muzelor, poate din dorinţa de a-mi demonstra că pot şi în lipsa/ciuda lor...

După ce Radu Jude tocmai a câștigat Ursul de Aur la Berlin, documentarul românesc „colectiv", regizat româno-suedezul Alexander Nanău a intrat pe lista selectă a candidaților la Oscar și încă la două categorii: Cel mai bun documentar și Cel mai bun film de lung-metraj internațional! Faptul este fără precedent în istoria cinematografiei românești, iar pelicula este considerată între marii favoriți la măcar unul dintre cele două trofee.

Nu ştiu cum de i-a trecut prin cap sau prin ce complexitate a imaginaţiei un scenarist american a creat un personaj pentru un serial de comedie originar dintr-o zonă despre care americanii nu ştiu prea multe, Moldova. Prima dată când am citit scenele pentru proba de filmare am fost chiar uimit cât de coerent (şi cu umor) a fost creat personajul, într-o lume creativă care e de multe ori bazată pe şabloane.