Ceea ce doamna Lara Bobescu a scris despre mine constituie un demers ne-onest și lipsit de rigoare și deontologie jurnalistică. Articolul doamnei Bobescu vehiculează inexactități și neadevăruri fundamentale în ceea ce privește biografia mea. Textul în cauză (https://comentator.ro/arte/3066-tamara-cretulescu-premianta-din-clasa-i-pana-la-absolvirea-facultatii) reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decât un atac la imaginea mea publică.
Dumitru („Titi”) Rucăreanu (26 octombrie 1932, Ghimbav, județul Brașov – 3 martie 2013, București) a fost considerat ultimul mare boem al anilor 60-90. Absolvent al Facultății de Actorie din cadrul IATC în 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu, a făcut parte din Promoția de Aur a teatrului românesc, dar nu a făcut niciodată caz de asta: „Pe noi, nu ne-a interesat niciodată să fim vedete...”. Discret din fire, asta s-a reflectat și în ultima sa dorință, pentru unii un pic mai ciudată...
Cu ani în urmă, mă aflam, vara, în Antalya. Într-o zi, pe holul hotelului, am dat nas în nas cu marele actor Marin Moraru și soția lui, Doamna Lucia. Îi cunoscusem la o masă, la o lansare de audiobook culinar a Dragăi Olteanu-Matei, când le fusesem prezentat de Doamna Gabriela, soția lui Gheorghe Dinică (cu care făcusem un interviu cu câteva luni înainte). Ce m-a impresionat, însă, atunci, în Turcia a fost că soții Moraru (care cred că se apropiau de vârsta de 70 de ani) se țineau tandru de mână, ca doi tineri îndrăgostiți...
Poveștile marilor figuri ale rockului românesc sunt incredibile. De pildă, cine mai știe azi cine a fost... Dumitru Tunsoiu? În schimb, toți își amintesc de Liviu Tudan! Acest nume „de scenă” este adoptat de Dumitru Tunsoiu începând din 1965, cu ocazia interpretării personajului principal cu același nume din filmul „Ultima noapte a copilăriei”, regizat de Savel Stiopul, și va deveni un reper al muzicii noastre din ultima jumătate de secol (tot așa cum, păstrând proporțiile, Freddie Mercury era, de fapt, Frederick Bulsara...)
Actorul Mihai Mereuță (29 noiembrie 1924, Santa Mare, Botoșani – 1 aprilie 2003, București) a fost absolvent al Conservatorului din Iași (promoția 1948). Tatăl său a intervenit ca să fie dat afară din teatru fiindcă îl voia... profesor! A primit, însă, confirmarea talentului actoricesc pe scena Teatrului Municipal din Ploiești (actualmente Teatrul „Toma Caragiu”), în rolul Cetățeanului turmentat din piesa O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. În 1957, la solicitarea Luciei Sturdza Bulandra, actorul vine pe scena bucureșteană. A fost și...
