NC. Am ajuns încă din liceu să fiu fascinat de sculptură. Convingător a fost Szakàcs Bela, profesorul meu de sculptură, care era și yoghin și m-a convins să fac și yoga pentru o vreme. Aceste forme, care pot să te impresioneze, m-au obsedat. Chiar și sculptura abstractă, un Brâncuși, care creează doar simboluri, tot te poate impresiona. Însă eu rămân undeva la un un fel de naturalism. Îmi place anatomia, îmi place o formă solidă, convingătoare. Și chiar dacă suprafața este vibrată sau netedă, ritmul și proporțiile  sunt cele care pot să copleșească. Aici am învățat niște lucruri și lumea pare convinsă de ceea ce fac. Cu sculptura este mai greu pentru că tehnica este dificilă și cere și mult material și investiții. Și timp și spațiu. E mai ușor să pictezi. Am zeci și zeci de lucrări pictate, sculpturi am mai puține.

CP. Ai sculpturi finalizate, expuse în spații publice?

NC. Da, am în Melle, în Germania, un individ care se uită în jos. Mi s-a cerut să fac un cetățean care să se uite în jos. Am întrebat de ce. Noi vom face aici o masă rotundă, în pământ, de unde vor veni proiecții, și el trebuie să atragă lumea să vină să se uite. Eu l-am făcut pe ăsta uitându-se așa în jos, concentrat, și l-am turnat în bronz. Are vreo 2 metri înălțime, se uită în jos, dar câtă vreme am stat eu în Germania, cei din Melle nu reușiseră să-și facă masa. Dar individul e acolo…

CP. El așteaptă…

NC. E într-un spațiu public și se uită în jos. Am mai făcut o zeiță a fertilității…

pastell kohle venus 1CP. Cred că acesta este unul dintre subiectele care revin și în pictura și în sculptura ta.

NC. Eu aveam oroare de așa ceva. Încă din școală ni se arătase o zeiță a fertilității din vremurile preistorice, Venus din Willendorf, care este de o urâțenie îngrozitoare, așa o chestie mică… Eu am făcut o statuie voluptuoasă, voluminoasă, cu o mândrie… Se uită așa… peste umăr, mândră de puterea ei, e foarte demnă. Am făcut-o prima dată în mic, apoi am turnat-o în bronz, am chiar mai multe. Urma să fie instalată în oraș în Osnabrück, era o statuie de câțiva metri înălțime. Emmanze-le – la vremea aceea era o modă, emmanze-le erau emancipatele, care convingeau lumea că bărbații sunt nimic și că ele sunt totul – au făcut așa un scandal-monstru încât nu s-a mai făcut statuia. O am și-acuma, eu socot că este o lucrare reușită. La formele pe care le are și care sunt bine proportionate se adaugă o privire mândră, dominatoare.

CP. Atitudinea mândră e o componentă definitorie a personalității tale, așa că ai transmis-o cu siguranță și în materialul sculptat. Care sunt, de fapt, materialele tale preferate, materialele de lucru?

NC. Dacă e vorba de sculptură și având în vedere că nu sunt un sculptor profesionist, neavând nici spațiile necesare, nici banii necesari, am preferat să lucrez cu materiale ușoare. Gips, în prima etapă, apoi se toarnă în bronz. Există lut și există ceară de modelaj. În lut am lucrat cel mai mult.

CP. Din câte înțeleg, lucrările din spațiile publice au fost lucrări comandate de instituții sau de organizații. Ai lucrări și în colecții particulare?

NC. A rămas această zeiță a fertilității, la care am făcut mai multe copii în bronz. Au fost cerute și le-am dat.

sculpt venus bronze1

(va urma)

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro