Deschid ochii. Sunt singur. Singur în casă. Singur în pat. Singur pe drum. Singur mănânc, clinchetul tacâmurilor mele nu şi-au găsit încă perechea. Singur beau, închin paharul în numele meu şi nu primesc niciun răspuns înapoi. Singur pe canapea, pe scara blocului, în duş, pe hol, în bucătărie, în metrou, pe stradă, tot singur afară precum şi înăuntru.

Ai zice că odată cu singurătatea vine şi liniştea, dar până şi liniştea poate fi asurzitoare atunci când nu e dorită. Când apăsă. Când sufocă. Urechile îmi ţiuie de atâtea vorbe rămase nerostite, capul mi-e plin de gânduri grele ce nu se lasă duse, iar gura mi-a amorţit de când nu s-a mai făcut auzită. Şi parcă şi în jur e mereu răcoare. Singurătatea e rece, de un albastru-azur, înţepător.

Numai ecoul propriei voci îmi răsună în craniu zi după zi, noapte de noapte. Mă ceartă, mă împacă, mă îngână, mă aprobă. Îmi instigă gândurile la nebunie, le învălmăşeşte, le întoarce cu susul în jos. Le frământă, le apasă, le aruncă de sus ca să se spargă în cioburi, în mii de fărâme care să-mi inunde mintea.

Merg pe stradă. Paşii îmi răsună și ei goi pe caldarâm, neacompaniați. Ecoul lor se pierde în neant, fără reverberaţii. Din când în când, îmi intersectez privirile cu ale vreunui trecător. Cred că oamenii singuratici se recunosc între ei. Acelaşi mers apăsat, aceeaşi lentoare apatică a gesturilor. Aceeaşi aplecare înainte a umerilor şi capul lăsat în pământ.

Acasă, toamna plumburie îmi întunecă mai devreme cămăruţa, scurtându-mi zilele care au început să semene între ele. Cine să le mai deosebească în întuneric? Cu noaptea mai lungă, şi somnul se lasă aşteptat, prefăcându-se în dimineţi întârziate.

Mă aşez la birou şi scriu, scriu şi mănânc, stau şi iarăşi scriu, scriu, adorm. Cu zilele conturate atât de liniar, numai gândurile au mai rămas să se învârtă-n cerc. Încerc să le înghit, odată cu vorbele, odată cu mâncarea, le rumeg şi ele mă rumegă-napoi. Ne rumegăm reciproc, o masă frugală a unui creator nesătul.

Închid ochii. Sunt singur.

Andreea Florescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro