Grăbiți, au ajuns exact la ora deschiderii. Au cumpărat biletele pentru intrare și cu gențile grele pe umeri au pășit înclinat și atent pe parchetul din lemn masiv care scârțâia sub tălpi, în sălile înalte ale muzeului de artă.

Colegul lui și-a lăsat geanta jos, chiar în fața tabloului indicat de profesor. Și apoi a scos un caiet și un stilou.

- Ce faci? l-a întrebat în șoaptă, chiar dacă acolo nu mai era nimeni.
- Încep să scriu... ca să nu uit până acasă, a primit răspunsul tot în șoaptă.

A scotocit și el după un pix, apoi strângând bine o agendă între palmă și piept, a scris data și titlul:

,,Ce a vrut să spună pictorul''

Îl privește pe colegul lui. Ar fi vrut să îl mai întrebe ceva, dar scria. Ridica din când în când privirea spre tabloul de pe perete. Se încrunta și scria din nou... era o liniște perfectă, încât se auzea vârful stiloului scrijelind hârtia. Sigur o să facă față și o să rezolve și această temă bine, sau oricum mult mai bine decât o putea face el... gândea.

Era totuși acolo, așa că se uită spre tablou, strângând pixul cu vârful așezat pe foaia agendei, ca un pistol armat.

Verdele ierbii, în nuanțe diferite, aproape atingând limitele, de la galben până la maro, părea că se mișcă. Ca și cum o adiere tocmai deranjează șirul de fire ușoare și proaspete. Aproape a simțit-o pe frunte, plină de mireasma de iarbă proaspăt cosită. Pesemne praznicul rustic din tablou are loc după ce treaba a fost ispravită. Oamenii au mâneci de ii vechi, suflecate și părul umed de sudoare, dar zâmbesc și par nerăbdători să încerce bucatele de pe masă. Este și o pâine, pe jumătate acoperită cu o cârpă curată.

Cunoștea exact mirosul de pâine de casă proaspăt scoasă din cuptor. Așa făcea și bunica lui, o lăsa acoperită pe masă, până se adunau ei în jurul farfuriilor. Și râsete de copii ștrengari îi răsunară în urechi, apoi glasul bunicii... tânără, ca o șoaptă. Tare dor i se făcu de ea.

Dar acum era la oraș, iar bunica a rămas acolo în satul în care a copilărit, aproape de iarba proaspătă și de oameni strașnici, care se bucură de mese câmpenești cu miros de pâine proaspat coaptă, așa cum le dă Dumnezeu, după o zi de muncă. Exact ca în tablou.

Colegul său îl trase de mânecă:
- Mai ai?

Foaia colegului era plină și acum el zâmbea mulțumit și părea grăbit să-și poarte pașii spre o terasă. Se descurcase cu tema.

Dar pe foaia din agenda sa era scris doar titlul:
,,Ce a vrut să spună pictorul"

Adăugă:
,,Nimic.''


mai, 2020

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro