Cazul “Vulpea” este un thriller polițist extrem de captivant cu stări la limită însoțit de o avalanșă de incertitudini, mușamalizări, oameni bizari și locuri care îți trezesc teama. Personajele sunt tipice însă relaționează contrar regulilor, medici dubioși, polițiști corupți și dosarele a unor femei date dispărute în niște cazuri deja prăfuite a unui oraș uitat de lume. Însă atunci când soția anchetatorului Dennis Kayderman dispare acesta nu-și găsește locul plonjând între emoțiile personale și cele profesionale văzând în toți și în toate o potențială frustrare, iar o dată cu iuțimea intuiției și agilității sale de achetator Dennis Kayderman e la un pas distanță de a rezolva misterul.
Acțiunea cărții se împarte în două planuri care creionează o acțiune mai amplă, cea a Normei Tucker, personajul feminin, cea care a suferit un accident și care din cauza amneziei nu știe prea multe despre ea; dar vom descoperi și latura personajului masculin care dă nume seriei, Dennis Kayderman. Se pune accent mare pe ambele personaje, prin trăirile lor, fricile, dezamăgirile, vom putea urmări cu sufletul la gură developarea gândurilor, și, implicit, poveștile ce-i unesc într-un comun în ceață. Suspansul curge în lanț, devotamentul lui Kayderman pentru soția sa Emma este impresionant, dragostea își pune accentul asupra fiecărei direcții iar disprerarea acestuia îl duce cu pași nesiguri dar fermi spre niște cazuri mult mai vechi, mult mai sinistre, mult mai întortocheate.
Citind cartea am trecut printr-o mulțime de stări, de la incertitudine la frică, de la admirația sentimentelor protagonistului la frustrarea comportamentului unor personaje dubioase, am experimentat pe pielea mea frisoanele unor necunoscute care au tronat la acest thriller. Ritmul de scriere este unul alert, în plină ascensiune gata pregătit să uimească, să acapareze, să primească ochiul cititorului într-o serie de întâmplări care nici o clipă nu lasă loc de plictiseală. Vă recomand din suflet Cazul „Vulpea” tuturor, chiar dacă sunteți mari amatori de thrillere sau doar citiți acest gen ocazional, pentru că sunt sigură că va fi pe placul vostru, pe al meu a fost cu siguranță!
„Gândul îmi stătea doar la Emma și mă speria ideea că era posibil să nu o mai văd. Trebuia să mă bag mai adânc în cazul Vulpea și să dezgrop trecutul pentru a salva prezentul.”