Considerat simbolul arhitectural al Bucureștiului și al României esențelor, Ateneul Român a fost, la început, proiectat în idee ca instituție “dedicată înzestrării poporului cu cunoștințe folositoare”.

Imagologic, există o unitate de viziune a acestei importante construcții, căci mozaicurile exterioare (reprezentând pe marii domnitori ai țării, Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, Regele Carol I, Vasile Lupu și Matei Basarab) și Marea Frescă a Neamului din Sala Mare au un singur autor: pictorul, profesorul și diplomatul Costin Petrescu (1872 - 1954). Câștigând un important concurs de proiecte, profesorul Costin Petrescu de la Școala de Belle Arte din București, începea lucrul într-o zi de luni, 11 septembrie 1933, pentru realizarea frescei interioare din Sala Mare de la Ateneul Român, Marea Frescă a Neamului fiind formată din 25 de scene, totul reprezentând (după consultarea avută de autor cu Nicolae Iorga) fazele principale ale istoriei românilor.

Ulterior, continuând știința lucrului în frescă din familie și ducând-o magistral mai departe, Costin Petrescu va scrie un tratat despre frescă. "L’art de la fresque" (Arta frescei), Editura Lefranc, Paris, 1931 (Cartea a fost scrisă de Costin Petrescu la rugămintea lui Paul Leo, membru al Institutului Franței, care a și prefațat-o. Autorul declara că aceasta „conține o condensare a tot ce s-a scris până acum despre această artă decorativă, care a făcut farmecul decorației catedralelor medievale, un tratat practic al picturii pe zid sau pe piatră”).

Costin Petrescu autorul Marii Fresce a Neamului de la Ateneul Român

Cauza frescei de la Ateneu o va pleda, de la început, chiar un important personaj din conducerea vremii. Astfel, Gheorghe Adamescu, vicepreședintele Ateneului, declara în sprijinul lui Costin Petrescu: „S-a mai întâmplat că acest pictor era fiul unui vestit meșter din generația celor cari mai păstrau încă taina vechilor zugrăveli pe verde, adică pe tencuială proaspătă, cu care sunt împodobite atâtea biserici și mânăstiri în țara noastră, învingând prin trăinicia lor vitregia veacurilor”.

Fresca modificată

Într-un studiu documentat, Grigore Ninu sintetizează cu acribie de istoric una din poveștile tulburătoare ale scenei finale din fresca de la Ateneu. Și, de aici, înțelegem din nou rolul politicii în conservarea sau distrugerea artei și adevărului. Dintre cele 25 de scene, ultima are o istorie cu totul aparte; mai cu seamă că astăzi ea nici nu mai există în forma iniţială, decât parțial, modificările fiind impuse de ordine politice.

La momentul inaugurării frescei, pictorul Costin Petrescu descria astfel scena: „Epopeea naţională se încheie cu un tablou final, care înfăţişează în mod simbolic îndatoririle generaţiunii noastre de azi. Pe un fond de oraş modern cu atributele muncii obşteşti şi ale puterii armate, Carol al II-lea, Regele Culturii, însoţit de Augustul său fiu Marele Voevod Mihai, coboară treptele unui edificiu în mijlocul poporului chemat de astă dată să întărească Marea Moștenire prin puternică pregătire culturală”.

Fresca originală de la Ateneul Român 1938 Scena XXV originală 1

Istoria consemnează detaliile: "Carol al II-lea. Epoca de consolidare. Epopeea națională se încheie cu un tablou final, care înfățișează starea actuală a țării și tendințele nouei generații. Pe un fond de oraș modern, Carol al II-lea, regele culturii, însoțit de moștenitorul tronului, Marele Voievod Mihai, coboară în mijlocul poporului său ca să patroneze știința, literatura, arta, munca agricolă și industria" (v. volumul București. Ghid istoric și artistic - București, 1938, de Grigore Ionescu, la pagina 56, descrierea „episodului XXV“ al frescei).

Fresca originală de la Ateneul Român 1938 Scena XXV originală

În 1940, Ion Antonescu, care preluase puterea în România, i-a cerut pictorului Costin Petrescu să-l elimine din frescă pe fostul rege Carol al II-lea, devenit indezirabil. În locul fostului rege, Costin Petrescu a pictat alegoria țărăncilor reprezentând provinciile României Mari reunite: Vechiul Regat, Transilvania, Basarabia și Bucovina. Deoarece în pictură apăreau și personaje anonime, simbolice, țărani, copii etc., autoritățile comuniste au ignorat faptul că două din țărăncile alegorice, reprezentând Basarabia și Bucovina, nu mai făceau parte din România și nu au intervenit (din fericire!) pentru modificarea picturii.

În perioada 21-23 februarie 1948, în clădirea Ateneului Român a avut loc Congresul de unificare a PCR cu PSD și formare a PMR. În pregătirea congresului, fresca de la Ateneu, pictată de Costin Petrescu, a fost acoperită cu catifea roșie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României. În perioada 1966-1967, în Ateneu au fost executate ample lucrări de introducere a aerului condiționat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, lărgirea avanscenelor etc. Cu această ocazie a fost îndepărtată și catifeaua roșie care acoperea fresca ce a stat ascunsă privirilor aproape două decenii (1948-1966).

Jeanne Robert Foster by Costin Petrescu 1920

...Așadar, în perioada tulbure ce constase din preluarea puterii de către Mișcarea legionară și apoi regimul mareșalului Antonescu (când Carol al II-lea fusese silit să abdice și să se exileze) – chiar dacă imaginea acestuia și a principelui moștenitor sunt șterse din scena a XXV-a și fuseseră înlocuite cu o secvență a poporului, sărbătorind, cu steaguri în mâini, făurirea României Mari -, ulterior sub statul comunist fresca fiind camuflată timp de aproape 20 de ani sub cortina de catifea roșie, există, finalmente și un vag sens recuperator. Care a dat rezultate, uneori, sub comuniști. Acoperirea cu o cortină roșie, în 1948, a protejat fresca de modificări în stil proletcultist sau de a fi înlăturată de pe peretele Sălii Mari a Ateneului. Dacă ne gândim că și în alte cazuri (Mormântul lui Averescu din Mausoleul de la Mărăști) s-a evitat distrugerea prin acoperire sau prin interzicerea accesului, putem observa că în chiar anii stalinismului românesc oameni de cultură apropiați de PCR au intervenit pentru a evita vandalismele culturale din alte părți.

Jeanne Robert Foster by John Butler Yeats 1917

Ulterior, pur și simplu erau date jos cortinele și se ștergea praful, comuniștii numind asta recuperare. În ultimii doi ani, au apărut în România două volume importante prin care este restituit publicului acest mare artist și mentor român, Costin Petrescu. Astfel, la Humanitas, în 2018, apare cartea Costin Petrescu , Însemnările unui pictor refugiat - La Iași, în timpul războiului, 1916–1917 (ediție îngrijită, studiu introductiv, cronologie și note de Virginia Barbu), reunind trei caiete salvate și existente în Arhiva Casei Memoriale Costin Petrescu.

Volum Ed. Humanitas 1

Editura Paideea publică, în 2019, volumul Pictorul Costin Petrescu la New York 1919-1920 de Eduard Andrei. Bazat pe documente inedite, din arhive românești și americane, volumul se concentrează asupra unui capitol necunoscut din viața și activitatea pictorului român Costin Petrescu (1872-1954): perioada petrecută la New York (noiembrie 1919 - martie 1920), unde a fost trimis în misiune specială pentru a superviza fabricarea noilor bancnote românești, realizate dupa designul său, la “The American Bank Note Company”, căci după Marea Unire din 1918 se impunea unificarea monetară, ce devenise o prioritate a noului Guvern român. Dincolo de acest scop oficial, sejurul american al lui Costin Petrescu a însemnat și un important contact cu reprezentanți de marcă ai disporei românești, precum profesorul și jurnalistul Leon Feraru, și cu personalități din mediul artistic new yorkez al epocii: între alții, i- a cunoscut și portretizat pe poetul Edwin Markham și pe scriitoarea Jeanne Robert Foster, care l-a introdus la The National Arts Club, și l-a întâlnit pe William Henry Fox, directorul Brooklyn Museum, cu care a inițiat proiectul organizării unei ample expoziții de artă românească în SUA. După întoarcerea în țară, tratativele au continuat pentru o vreme, inclusiv prin întâlnirea cu curatorul muzeului american, Stewart Culin, venit la Bucuresti. Deși, în cele din urmă, expoziția nu s-a realizat, demersurile lui Costin Petrescu dovedesc angajamentul său în slujba patriei și a promovării în SUA a artei românești. De asemenea, cartea oferă o analiză mai largă, utilă pentru o mai bună înțelegere a identității românești moderne, a imaginii României în SUA și a contextului cultural și socio-istoric de imediat după Marea Unire din 1918.

Volum Ed. Humanitas

Peste decenii de acumulare artistică și de zbucium istoric, mesajul autorului Costin Petrescu rămâne valabil și astăzi: poporul este chemat să întărească Marea Moștenire a României prin puternică pregătire culturală.

Dar, din păcate...sunt puțini cei care mai străbat vremurile tulburi cu onestitatea gândului de salvare a sinelui lor, a neamului sau a țării lor prin Cultură.

Volum Ed. Paideea

Angela Furtună

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro