Mi-ai dăruit un prea îmbelşugat ospăţ
Şi-o dragoste, da, ştiu, divin îmbelşugată.
O!, cât de frumoasă ne-a fost vara!
Dar lasă-mi însingurată toamna,
Ultim dar dăruit semeției tale
Şi umărului tău înnobilat surâs.

Mi-ai lipsit, mi-ai zis, deunăzi.
Şi tu îmi vei lipsi, fireşte, mâine.
Dar azi îți cer să despărțim
Tot ce ne-a fost o vară drum.
Nu mă-ntreba de ce îţi plec.

Nu încerca să-nțelegi de ce m-aplec
Chemării întomnatei frunze.
Doar celor încercați de flăcările vieții
Şi celor întorşi de dincolo de Styx
Le este dat să-nțeleagă canonul tainicei plecări.
La braț de te-oi vedea cu altcineva,
Nu-ți face griji, nu mă va durea
Prea mult.

În toamna mea însingurată voi purta
Cel mai de preț dar din arşița trecutei veri,
Mâinile tale sărutând trupul Senei
În tumult.

Paris, 20 Răpciune 2020
Ilustraţie: Trandafir răsfăţat în soarele toamnei
© Autoarea

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro