Intimitatea dintre doi oameni se stabileşte, treptat, la mai multe nivele, începând cu cea mentală, spirituală şi apoi corporală, deşi ordinea ar putea fi şi alta. Însă ce mă uimește cel mai mult este că, în ciuda intelectului, a manierelor şi a celor mai sincere bune aparenţe, omul este şi va rămâne o fiinţă cu instincte animalice dintre cele mai pure.

Această afirmaţie este menită să aibă un sens cât mai pozitiv. Căci, deşi reuşim să ne ascundem atât de bine această natură primară, de dragul evoluţiei, al civilizaţiei şi al armoniei sociale, la sfârşitul zilei totul se reduce la asta: la dorinţa de eliberare a acestor instincte refulate. Unirea dintre doi oameni, tradiţional vorbind, o femeie şi un bărbat, se realizează într-un cadru retrâns şi retras, mai înainte de orice altă formă de oficializare (după caz).

Actele, nunţile, prezentarea partenerului familiei sau prietenilor sunt doar nişte confirmări încurajate de societate a ceea ce s-a petrecut deja între cei doi, acel act desăvârşit în intimitatea, simplitatea şi, totodată, complexitatea lui. Plenitudinea resimţită ca urmare a săvârşirii acestei uniuni este desprinsă parcă dintr-o altă sferă de înţelegere, aproape divină, prin urmare, accesul ne este restricţionat la doar câteva momente de plăcere şi descătuşare supreme.

Însă ceea ce mă intrigă şi mă fascinează deopotrivă la aspectul fizic al acestui act este gradul de intimitate pe care îl acordăm unei alte fiinţe de a ne pătrunde, literalmente. Acel ceva ce ţine de interiorul cel mai adânc al unei femei, ba chiar visceral – care, în alt context, ar putea fi considerat de-a dreptul grotesc, căci pătrunderea în necunoscutul, de altfel, interzis, nu se face fără temeri, nelinişti ori angoase, care nu mai au legătură cu entuziasmul incipient al explorării spaţiului lăuntric – devine lăcaşul cel mai de dorit pentru un bărbat, punctul terminus al vajnicelor lui căutări, un loc al împlinirii şi al eliberării depline.

În linii simple, urâtul devine frumos, grotescul deziderat, iar animalicul sublim. Şi toate acestea printr-o simplă întrepătrundere de organe periferice, complementare în anatomia lor. Iar stimularea din timpul şi de după este cu atât mai elevată cu cât această reciprocă explorarea a vintrelor se face însoţită de sentimentul iubirii.

Iubirea, ca fenomen pe cât de des întâlnit, pe atât de complex, de neînţeles şi de unic în manifestările ei, ne face să ne abandonăm total acelei posedări și să o trăim din plin, să uităm chiar de sine, extinzându-se astfel de la planul trupesc, la cel spiritual și ducând la senzaţie euforică, extatică, ce se poate prelungi şi după încheierea actului propriu-zis. Prin urmare, iubirea se poate mărturisi în multe alte feluri, de la gesturi simple, la declaraţii şi daruri, însă acestea sunt manifestări ce se întreprind la lumina zilei.

Ceea ce se petrece la adăpostul nopţii rămâne însă un legământ infinit mai trainic, care nu are nevoie de martori, de explicaţii sau de interpretări. Sărutările, atingerile, îmbrăţişările, mângâierile, precum și gradul lor de intensitate, ţin de un domeniu ce nu poate fi explicat, ci doar trăit, căci transcende realitatea, anulează barierele spațiului și ale timpului, iar pasiunea ce se naşte între două trupuri nu poate fi consumată decât astfel: cât mai animalic cu putinţă.

Paradoxal, intensitatea unui astfel de act nu se stinge după consumarea lui, ci devine şi mai puternică, înteţeşte şi mai mult focul aprins, ducând la apariția dorinței de repetare a acelui act iar și iar și iar, într-o zadarnică (din fericire!) încercare de dobândire a sațietății.

La fel de fascinant este să te observi cât de liber te simţi atunci când te abandonezi unei alte fiinţe umane, cât de bine îți este să te lași pătruns. Umplut (sau golit!). Completat. Desăvârşit. Aş zice că în asta constă miracolul vieţii omeneşti, și nu în accepțiunea de naștere, ci ca existență efemeră pe acest pământ.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro