Deși nu începe cu A fost odată ca niciodată..., este vorba de o poveste. O poveste de dragoste adevărată, cu personaje care mai trăiesc și azi, și vor trăi până la adânci bătrâneți, urmărite de amintirile acestei neasemuite, dar nefericite, istorii.

Făt Frumos din Lacrima... Mării și Ileana Cosânzeana se reîntâlnesc în acest basm postmodern, în trei pași de vals în cea mai frumoasă sală de bal a lumii, Plaza San Marco din Veneția, și rotirea lor, amețitoare, ne poartă printre bucurii și întristări, printre cărți și castele, prin orașe-pereche, București și Napoli, fără a mai vorbi de capitala mondială a valsului, nostalgică după trecuta glorie imperială, Viena.

Povestea nu se încheie cu nunta fericită a fetei de împărat cu bravul luptător, venit să cucerească inima domniței, tocmai de sub Vezuviul cel (cu)tremurător, ca în basmele pe care le citim nepoților, ci, respectând cutuma marilor povești de dragoste ale lumii, se termină cu dramă și emoție, cu victime rănite de moarte, chiar dacă e vorba doar de moartea luminii din sufletul personajelor.

Oricât ar părea de surprinzător, asistăm la un debut literar, la o vârstă la care autorii își fac de obicei bilanțul cărților publicate și culeg laurii activității literare. O viață întreagă autoarea a făcut cu totul altceva decât să scrie cărți. A avut o carieră strălucitoare în management turistic la nivel internațional, a avut o viață plină de evenimente interesante, a călătorit, a explorat, a inventat. Dar totul s-a desfășurat sub penumbra unei povești de dragoste, această poveste de dragoste.

De fapt, sunt mai multe povești de dragoste. Dragostea dintre personajul fără nume, Făt Frumosul din poveste, și Lumina, numele real al autoarei, dragostea pentru propria familie, abandonată în casa cu ferestre mari la strada Mecet numărul 5, dar și dragostea pentru familia din Napoli, care a primit-o ca pe propria fiică, dragostea de București și dragostea de Napoli, orașele luminate de povestea de dragoste, și, oricât de ciudat ar părea, pentru o persoană care a trăit mai bine de cincizeci de ani la Viena, capitala (mittel)europeană, dragostea adevărată de România.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro