Marius Pepino și soția lui, Vali Voiculescu Pepino, alături de care a trăit șase decenii și cu care a apărut adesea la televiziune sau la radio în populara emisiune duminicală „Unda veselă”, au alcătuit o familie de actori aparte pe scena românească. Dar istoria familiei Pepino se întinde pe multe secole în mai multe țări și este absolut fascinantă, putând fi citită ca un roman istoric, de la Pepin cel Scurt pe malul Loirei la concursurile de gătit sarmale pe malul Dunării.
Marius Pepino (1925, Galați – 2 februarie 2009, București) a fost un actor român. El a debutat, practic, ca actor de comedie alături de Puiu Călinescu, prin 1947. Pe vremea aceea, în cinematografe, între filme, se jucau scurte piese de teatru, se cântau cuplete sau se spuneau monoloage comice. Experienţa aceasta i-a folosit mult în colaborarea de mai târziu cu Televiziunea Română. Apoi, pe oriunde se ducea, în turneele din ţară sau la petrecerile cu prietenii, înveselea pe toată lumea cu replicile comice pe care le scria de obicei chiar el. Avea un haz nemaipomenit şi umorul său era întotdeauna de bun gust.A absolvit Academia de Teatru și Film în anul 1949. În același an a debutat pe scena Teatrului Dramatic „G. A. Petculescu" din Reșița. Între anii 1950 - 1957 a fost actor la Teatrul „Sică Alexandrescu" din Brașov, iar în perioada 1958 - 1991 a jucat la Teatrul Bulandra din București.
Regizorul Cristian Popescu, nepot al actorului, povestea Danei Andronie, în 2012, istoria familiei Pepino pentru Jurnalul Național: „Tatăl lui Marius Pepino, Demostene, venise din insula Poros ca mulţi greci în secolul trecut. El s-a stabilit în Brăila şi era cizmar. El provenea din cavalerii cruciaţi care se stabiliseră în Poros pe la 1200. Aceştia erau franci, urmaşi ai regelui Pepin le Bref /Pepin cel Scurt/ şi ai lui Charlemagne, întemeietorii statului francez. După nu ştiu ce cruciate, s-au stabilit la Poros, unde cred că există şi acum o cetate a francilor. Pepin e o familie foarte mare, cu multe ramuri în lume. Unul dintre ei a a fost primar al oraşului Buenos Aires şi primăria acestui oraş a funcţionat mulţi ani într-o clădire care i-a aparţinut. O altă rudă de-a noastră este un renumit regizor de teatru în Venezuela (Romeo Costea-Pepino). El a fugit din România în 1948, din câte ştiu, pe acelaşi vapor cu care a plecat din ţară marele George Enescu. A urmat la Paris cursurile lui Marcel Marceau, apoi a plecat în Venezuela, unde a întemeiat un teatru. Un alt Pepino a fost directorul aeroportului din Tel-Aviv. O altă ramură a familiei a plecat în Anglia, iar alţii au rămas în Franţa”.
În absența tatălui, dispărut când el avea numai șapte ani, relația cu unchiul său a fost una părintească: „Demostene Pepino, tatăl lui Marius, a avut un atelier la Brăila, pe strada Hepites, şi apoi la Galaţi... Era un cizmar excelent, ajunsese la un moment dat să facă modele de pantofi pentru firma Guban, înainte de război. El s-a căsătorit cu Dumitra, care era originară din satul Palanca, un sat de pe malul Trotuşului. (...) Unchiul meu s-a ocupat mult de educaţia mea. Mă ducea la repetiţiile de la Teatrul Municipal încă de când eram mic. Probabil că simţea că acest lucru mă va ajuta în viaţă. Aşa s-a şi întâmplat. Am făcut carieră în teatru şi pot să spun că faptul că i-am văzut lucrând pe marele Liviu Ciulei şi pe marii actori de la Bulandra m-a ajutat enorm în activitatea mea. Cu toate astea, unchiul meu nu a ştiut că am dat examen de admitere la regie. Când a aflat, l-a căutat pe Radu Penciulescu, care era atunci şef al catedrei de regie de la IATC, şi l-a rugat să nu mă primească la facultate dacă el consideră că nu am date pentru meseria asta. Penciulescu s-a mirat foarte tare şi i-a spus că e prima dată în viaţa lui când cineva se foloseşte de o cunoştinţă ca să nu primească pe cineva la facultate”.
La debut, condițiile erau vitrege: „Marius Pepino avea un haz extraordinar. Era firesc să îşi aleagă această meserie. Era foarte tânăr, încă dinainte de a urma Conservatorul, când îşi câştiga existenţa ca actor de stand-up comedy prin cinematografele din Bucureşti. Atunci l-a cunoscut şi pe Puiu Călinescu, cu care a fost de altfel prieten bun şi partener în numeroase scenete tv. Îmi povestea că în anii în care juca în cinematografe, între filme, fiind o perioadă foarte grea din cauza inflaţiei galopante - era prin 1946-47 – când banii pe care îi primeau se devalorizau în câteva ore, s-au hotărât să îi ceară patronului să nu mai fie plătiţi cu o anumită sumă, ci cu contravaloarea unui număr de scaune din cinematograf. Şi aşa, banii se devalorizau rapid şi ei se grăbeau să cumpere orice, cum ar fi lame de ras sau mărci poștale”
Marius Pepino a jucat în filme ca: Politică cu... delicatese (1964), Ziariștii (1972), Partida de șah (1981), Șantaj (1981), Secretul lui Bachus - 1984, precum și în serialul TV Toate pânzele sus (1977), dar și în Această lehamite (1994). Totodată Marius Pepino a mai fost distribuit în numeroase alte producții de teatru și televiziune, alături de alți mari actori români precum Tamara Buciuceanu, Toma Caragiu, Ion Besoiu, Puiu Călinescu, Geoge Mihăiță, Virgil Ogășanu sau Horațiu Mălăele. De asemenea, a putut fi ascultat în numeroase piese de teatru radiofonic, precum și în cunoscute emisiuni de radio.
Actor versatil, în teatru, s-a remarcat în genuri și epoci diferite, la pese precum cea din 1991 – Arsenic și dantelă veche, regia Grigore Gonța, ajungând după ce s-a aflat în distribuțiile unor montări ca 1969 – Tandrețe si abjecție, regia Cornel Todea, 1974 – Lozul cel mic, 1970 – Cu gluga pe ochi, 1968 – Comedie pe întuneric - toate în regia lui Valeriu Moisescu, sau, în 1958, Profesiunea doamnei Warren, regia Lucia Sturdza Bulandra (!). La debutul pe scena bucureșteană, a jucat alături e Ileana Predescu și un alt actor tânpr în ascensiune - Victor Rebengiuc.
Marius Pepino era un mare causeur și trăia viața din plin: „Era un bon viveur, priceput în bucătărie. Dar, pentru a nu umbri reputaţia de gospodină a soţiei sale, el spunea întotdeauna că Vally a gătit, şi nu el. Vally mi-a mărturisit că nu se prea pricepea şi că ea gătea întotdeauna după indicaţiile lui Marius. De altfel, chiar bunicul meu, Demostene, era un bucătar foarte priceput. Marius îmi povestea că, dupa ce dădea de lucru ucenicilor din atelierul său, pe când trăia la Brăila, făcea cu prietenii săi concursuri de gătit sarmale. (...) Marius Pepino Atâta vreme cât sănătatea i-a permis, a fost un călator împătimit. Făcea în fiecare an lungi excursii în străinatate, cu maşina lui şi mai ales cu cortul, înşotit fireşte de soţia lui şi, de multe ori, împreună cu prietenii. Când făcea vacanţe la mare, mergea mereu cu un grup de prieteni, mai ales la Mamaia. Acolo făcea grătare pentru toată lumea. Era o mare plăcere a lui. Era un om avid de spectacole. Citea foarte mult, şi literatură de calitate. Avea o bibliotecă vastă şi multe casete video. Vedea toate spectacolele, de orice gen. Era un cinefil înrăit. Avea un caiet în care nota miile de filme pe care le văzuse”.”.
Întâlnirea cu viitoarea lui soție a avut loc sub semnul Thaliei: „După ce a absolvit Conservatorul la Bucureşti, într-o perioadă în care se desfiinţau teatrele particulare şi se înfiinţau teatre de stat în toate regiunile din ţară, unchiul meu a jucat mai intâi la Reşiţa şi apoi s-a transferat la Teatrul de Stat din Oraşul Stalin, adică Braşov. Acolo era angajată mătuşa mea, Vally Voicu. Mai târziu, când a fost angajată la Teatrul Municipal de către Doamna Lucia Sturdza Bulandra, aceasta i-a impus să îşi schimbe numele în Voiculescu. De altfel, doamna Bulandra le impunea actorilor să îşi schimbe numele cu unul mai potrivit cu cariera de actor. Aşa a făcut şi cu marele actor Octavian Cotescu, al cărui nume de familie era Coteţ. Aşadar, Marius Pepino s-a căsătorit cu mătuşa mea, la Braşov, în 1951, fiind colegi de teatru. După câţiva ani, Doamna Bulandra i-a văzut, i-a plăcut pe amândoi ca actori şi i-a angajat la Teatrul Municipal (actualul Teatru Bulandra), unde au jucat amândoi chiar şi după pensionare, în 1991”.
Vali Voiculescu-Pepino s-a născut pe 1 noiembrie 1922 la București. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică și a jucat pe scene de prestigiu: Teatrul Național din București, Teatrul V.I.Popa din Bârlad, Teatrul Bulandra din București, Teatrul Dramatic Sică Alexandrescu din Brașov. A susținut spectacole de divertisment la televiziune alături de soțui ei, actorul Marius Pepino. A jucat în filmele: Ciulinii Bărăganului, Pădurea spânzuraților, Gloria nu cântă, Horia, Șantaj, Sosesc păsările călătoare, Secretul lui Nemesis.
Momentul retragerii din teatru a fost unul comun pentru cei doi soți: „Ei s-au retras din teatru în urma unui accident al lui Vally care, într-adevăr, la un spectacol cu "Arsenic şi dantelă veche", a căzut rău pe o scară metalică din decor şi şi-a fracturat nişte coaste. După o vreme, şi lui Marius i-a slăbit foarte rău vederea. Nu se mai punea problema să mai apară pe scenă. Au trăit o viaţă simplă, fără să deranjeze pe nimeni...”.
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
Familia de actori Pepino, istorii cu parfum de demult
- Detalii
- Mirel Bădoi
- Arte