Ce femeie, ce om de artă! Actrița Corina Constantinescu, prețuită de Călinescu, Arghezi și Andrei Șerban, a fost mama actriței Ioana Pavelescu, soția medicului Mihai Pavelescu, sora violonistului Mihai Constantinescu (elevul lui Enescu), cumnata pictorului Paul Gherasim, eleva Mariettei Sadova, fina lui Liviu Rebreanu, prietena lui Petre Ţuţea, Liviu Ciulei, Clody Berthola, Jenny Acterian, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu și a altor mari oameni de cultură... Parfumul de demult al florilor de liliac!

Regizorul  Andrei Şerban a cunoscut-o spre crepuscul şi au stat puţin de vorbă în pauza de la spectacolul cu Regele Lear. Amândoi au fost marcaţi de întâlnire. „Mama i-a simţit geniul şi mi-a spus despre el: „Băiatul ăsta are o stea, o lumină, cei care o văd vor înţelege mai bine ce e cu noi… pe aici…”, povestea Ioana Pavelescu. 

„Dragă Ioana, Am aflat vestea plecării mamei tale. M-am gîndit la tine şi la ea. Mai am proaspată imaginea ei de acum o lună, cînd am stat de vorba (doar eu cu ea singuri) în pauză la Lear. Era transparentă, avea frumuseţea unei lumînări care arde graţios. Trăia doar din vibraţii, fericită că era acolo, în casa ei, teatrul, pe care l-a iubit şi care a eliminat-o mult prea devreme... Ceva s-a împlinit în ea acolo prin tine. Am văzut-o liniştindu-se la final, la party. Împreună cu nepoata ei, ce contrast simbolic: fiică-ta plină de o energie robustă, vitală, concretă (energie a vieţii pămîntene, creative, senzuale)… mama ta, la polul opus, avea energia uşoară, de aer, a celei care nu mai are nevoie de nimic din ambiţiile acestei lumi, plutind parcă prin holul teatrului cu zîmbetul ei imaterial, ca o viziune, căci era şi nu mai era acolo. Spre deosebire de viespile din jur, care zburau să înţepe, clanul teatral plin de bîrfe, ea plutea diafan, iradia lumină, avea ceva îngeresc. Mă bucur că am avut şi eu o mică contribuţie ca mama ta să te vadă pe scenă ultima oară în spectacolul acela. Cu drag şi… nu uita că pierim cu fiecare expiraţie, dar cu fiecare inspiraţie a aerului renaştem. E încurajator să ştii că la premiera cu Lear din toamnă, ea va fi acolo, cu noi, prezentă prin absenţă. De fapt, în teatru nu sîntem singuri, sîntem văzuţi. Şi nu doar de spectatorii din sală, ci de ochi invizibili”. Aceasta este scrisoarea emoționantă a lui Andrei Șerban, pe care fiica actriței, ea insăși o superbă artistă, a încredințat-o Jurnalului Național în 2008, după plecarea de pe scena vieții a Corinei Constantinescu.

Actriță a Teatrului Mic, Corina Constantinescu s-a născut dincolo de Prut, pe 16 noiembrie 1919, la Nisporeni-Lăpuşna, şi a părăsit lumea mundană la vârsta de 88 de ani, în Bucureștii anului 2008, pe 26 august. „A fost una dintre marile frumuseţi şi unul dintre marile talente, teatrul şi filmul românesc datorându-i multe reuşite.” Despre ea scria şi George Călinescu, într-una dintre „Cronicile Optimistului”, după ce a văzut-o în Nora de Ibsen la Teatrul Mic, pe atunci Nottara: „O tragediană surprinzătoare este Corina Constantinescu în «Nora» de Ibsen. Rar am întîlnit o actriţă mai absorbită de rol. Am văzut adesea piesa; dar nu mai pot să-mi închipui azi pe soţia lui Torvald altfel decît pe Corina Constantinescu. Venele gâtului îi tremurau într-o vibraţie extraordinară, inflexiunile glasului sunt ca ale unei viole; chiar cînd tace şi ascultă, această interpretă produce emoţie în sală”.

Tudor Arghezi i-a sărutat mîinile emoţionat după ce-a văzut-o excelând în Nora, rolul care i-a adus cele mai mari satisfacţii şi recunoaştere „într-o lume în care ea nu s-a putut integra datorită prea marei ei purităţi şi verticalităţi umane, ce i-au atras numai necazuri şi dezamăgiri. Nobilă şi îndurătoare”, ­ povestea fiica ei, Ioana Pavelescu­, „ea s-a ridicat deasupra mizeriilor şi urâciunii oamenilor din jur, neatingând-o parcă. Nu a conceput niciodată să facă un compromis moral în favoarea carierei. Loviturile au culminat cu scoaterea ei la pensie la numai 50 de ani, vârsta la care un actor este în plină maturitate şi dezvoltare artistică.Şi a durut-o acest lucru până în ultima zi a vieţii ei. Un chin cumplit pentru un artist să fie oprit din drumul lui şi să i se ia libertatea de a se putea exprima”.

„A iubit oamenii. Avea aristocraţia sufletlor nobile şi alese. Trăia cu idealuri înconjurată de cărţi şi minţi luminate. Având o mare pasiune pentru cărţi, şi-a făcut o bibliotecă de peste 3.000 de cărţi, de care era foarte mândră şi pe care le preţuia ca pe lucrul cel mai de preţ din casă”, reitera Ioana Pavelescu.

Corina Constantinescu a urmat studii de actorie la Conservatorul din București, la clasa profesoarei Maria Filotti, fiind colegă de generație cu Raluca Zamfirescu, Irina Răchițeanu și Eugenia Bădulescu. A fost absolventă a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (promoţia 1938). A strălucit pe scenă și a jucat în filme ca „Străinul” (1964) sau „Tănase Scatiu” (1976), iar în „Amintiri din copilărie” (1965) a întruchipat-o pe Smaranda Creangă. 

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro