Cine a ascultat măcar o dată „Hai acasă, puișor”, melodia compusă de Ion Vasilescu, știe că interpretul nu era doar soțul și partenerul de scenă al Dorinei Drăghici! Nicu Stoenescu (22 decembrie 1911, Focșani - 1989, București) a fost un solist de tangouri, activ mai ales în perioada interbelică. În ultima parte a carierei, a cântat mai mult romanțe, înregistrând în continuare un mare succes.

Începe să ia lecții de canto muzical cu profesorul Quarto Sandreli. În anul 1939 debutează la casa de discuri Electrecord cu primele înregistrări, două cântece populare: „Du-mă Doamne, du-mă iar” și „Lele, Lelișoara mea” cu acompaniamentul orchestrei lui Jean Dumitrescu. Între anii 1943 - 1945 susține numeroase concerte și spectacole pe front, în Ungaria și Cehoslovacia. Concertează frecvent la Radio, la Ora răniților alături de importante formații de muzică ușoară și populară. În această perioadă a imprimat numeroase melodii la casele de discuri Columbia Records și Electrecord.

A lansat numeroase șlagăre de muzică ușoară românească, printre care „Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești” de Nicolae Kirculescu, „Aș vrea” de Constantin Cârjan sau „La Miami” de Liana Delescu. A fost căsătorit cu marea solistă Dorina Drăghici, cu care a cântat la restaurantul „La Parcul Virgiliu” împreună cu orchestra lui Nicu Stănescu și clarinetistul Iliuță Rudăreanu.

Între 1947-1950 este angajat la Teatrul de Estradă, unde susține o serie de spectacole, iar între 1958-1968 este angajat solist al Teatrului „Constantin Tănase” din București, avându-l coleg de scenă pe Gică Petrescu. Începând cu anul 1968 este angajat ca solist al Teatrului „Ion Vasilescu”. În această perioadă, întreprinde numeroase turnee în țară cu spectacolele de revistă „Să cânte muzica”, „Grădina melodiilor”, „Nuntă la revistă” etc.

A participat la numeroase ediții ale Festivalului „Crizantema de aur”, atât ca interpret cât și ca membru în juriu, avându-i colegi pe Rodica Bujor, Ioana Radu, Petre Gusti, Alexandru Grozuță, Ion Luican, Emil Gavriș și Angela Moldovan.

Dorina Drăghici (1922-1994) începe să cânte în public din 1940, alături de soțul ei. Timbrul său dulce, vocea specială au făcut-o apreciată mai ales de creatorii de piese lirice. Repertoriul ei este memorat și până către timpurile actualului secol. Toate aparițiile sale în public aveau distincție, eleganță.

Un moment important al carierei sale a fost Concertul susținut pe scena Ateneului Român în 1952, cu repertoriu exclusiv românesc. S-a numărat în distribuțiile teatrelor Constantin Tănase și Ion Vasilescu din București. A fost fidelă muzicii ușoare românești dar a abordat și repertoriu folcloric, alături de soțul ei. Cu echipele teatrelor numite a efectuat turnee în Rusia, Polonia, Israel. A fost o colaboratoare mult solicitată de casa de discuri Electrecord, grație aprecierii și artistice și comerciale pe piața de profil. Iată câteva titluri intrate ca șlagăre în istoria muzicii ușoare naționale: Firicel de floare albastră, Drag îmi e bădița cu tractorul, Nu-ți pare rău când vezi că plâng, Habar n-ai tu de Ion Vasilescu, marele succes al lui Henry Mălineanu – Marinică, Prima poezie de Nicolae Kirculescu, Cine mi-e drag mă așteaptă de Gherase Dendrino, Tropa tropa de Elly Roman și multe altele.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro