Dorin Anastasiu (6 iulie 1943, Craiova - 18 septembrie 2021, București) a fost unul dintre cei mai îndrăgiți cântăreți ai anilor 70-80 dar startul lui în cariera muzicală a fost unul dificil din cauza originii sale: neavând dosarul bun a trebuit să facă liceul la seral și a fost muncitor necalificat. Apoi, a cochetat cu actoria și cu baletul, rămânând toată viața cu regretul că nu a putut studia la IATC. Dar avea o voce specială, grație căreia a reușit, printre altele, să înregistreze memorabilul disc „Bună seara, Iglesias”. A câştigat trofeul „Cerbul de Argint“, alături de Angela Similiea, care îi spunea „Prințul”. Printre cântecele sale celebre se numără melodii precum „Nu pleca”, împreună cu Mihaela Runceanu, şi „Într-un oraş, într-un tramvai”.

„„Nu stiu daca sunt un om fericit. Sunt un om impacat cu sine. N-am trecut degeaba prin viata, dar ar mai fi loc de mai bune sau mai multe. Azi nu se mai poarta modestia. Trebuie sa fii foarte obraznic. Poate ca este si vina mea. Daca as fi abordat alta maniera... Dar nu-i nimic, se va razbuna fiica mea,  Raluca. Ea este mai infipta si mai hotarata decat mine”, declara la un moment dat.

Trecând printr-o perioadă tulbure, a absolvit cursurile Liceului „Ion Neculce” din București şi, în 1967, ale Facultăţii de Instalaţii din cadrul Institului de Construcţii.Considera, pe bună dreptate, ca anumite neimpliniri ale lui au fost legate de contextul social în care s-a format: „In fostul regim am trait un fel de apasare. Pe unii i-a afectat mai mult, pe altii mai putin. Pe mine m-a afectat. Inca de la inceput. N-am intrat la liceu pentru ca n-aveam dosarul bun. Taica-miu a fost ofiter in armata regala si nu era fiu de muncitor sau de taran. Asa ca am urmat cursuri la seral. Inainte de facultate am lucrat trei ani ca muncitor necalificat la un atelier. Am luat-o de la zero. De la spalat motoare pana la pilit diferite piese . Lucrurile astea m-au marcat. Apoi am lucrat in cadrul Institutului de Proiectari Cai Ferate, ca tehnician. Copiii care au crescut dupa Revolutie au primit un alt fel de educatie. Gandesc mai normal, mai sanatos. Noi suntem din alte timpuri. Deja suntem considerati dinozauri. Noua ni se spune «La revedere!». ”...

În perioada 1954-1957, a urmat cursurile Şcolii de coregrafie  din Bucureşti. În 1966 obţine Premiul I la Festivalul naţional studenţesc, în 1967 debutează la radio, iar anul următor, la TVR. După un Premiu II la festivalul internaţional de la Soci (URSS), în 1968, cu o piesă de George Grigoriu, în 1969 a obţinut Premiul I la secțiunea interpretare în cadrul Festivalului de la Mamaia, cu două piese de Alexandru Mandy, şi, ca urmare, a fost desemnat să reprezinte România la ediţia din anul următor a „Cerbului de Aur”, unde a obținut Premiul al II-lea.În anii de glorie a fost în mai multe turnee, peste graniţă, în Polonia, Mongolia, URSS, Germania, Tunisia, Austria, Spania şi în Israel. A colaborat cu Teatrul de revistă ”Constantin Tănase” şi a fost angajat la Teatrul ”Ion Vasilescu”, ”Estrada Armatei” şi la Teatrul “Al. Davila”, din Piteşti. Dorin Anastasiu a cochetat şi cu cinematografia, după ce a absolvit ”Şcoala populară de artă”, unde s-a perfecţionat în muzică şi în actorie. A dublat mai multe personaje în filmele de desene animate, dar a jucat şi în celebra comedie ”Cucoana Chiriţa”, realizată în 1986, unde i-a avut colegi de filmări pe Dem Rădulescu şi pe inegalabila Draga Olteanu Matei, care a interpretat rolul principal.

A cântat multe cover-uri ale unor melodii internaționale șli a explicat de ce: „Eu nu sunt compozitor, ci doar cantaret. Prin urmare, trebuie sa apelez la altii ca sa-mi scrie piese , chiar daca am si eu multe idei. Insa am avut acest bun-simt sa nu ma dau eu drept compozitor. Iar ca sa ma duc la diversi compozitori... preturile pe care le pretind pentru cate o melodie sunt atat de mari, incat nu merita. Se cer si cateva mii de euro. Mai bine repar masina cu bani astia. Eu nu prea cant si nu prea am interpretat slagare la viata mea. Pentru mine a contat mai mult textul, decat melodia. Am plecat dinspre poezie spre muzica si am cautat un text mai elaborat, mai intelectual, mai sensibil, chiar daca melodia era mai putin slagaroasa. Am avut ca model sansonetistii francezi."

Chiar daca nu mai putea da timpul inapoi, solistul recunoaste ca ar fi vrut sa faca si altceva, nu doar sa cante. „Toata viata m-am gandit sa incerc alte meserii. Sa fiu poate sofer de taxi! Chiar am facut pe soferul de taxi pe vremea lui Ceausescu. Cand n-aveam de mancare, plecam noaptea cu Trabantul. Imi trageam o sapca peste ochi, ca sa nu ma recunoasca lumea... Daca ma prindea Militia, era nenorocire. Era caz penal, pentru ca erau castiguri ilicite. Ei nu stiau ca noi supravietuim in felul acesta. Ma mai imprumutam de la frate-miu, ca avea bani mai multi. Dadea meditatii, facea pe taximetristul si el sau pe ghidul la ONT si intotdeauna avea bani mai multi."

Căsătorit cu Doina Anastasiu, regizor muzical la televiziune, Dorin Anastasiu avea doi copii, Raluca şi Virgil Alexandru. Fiica i-a moştenit talentul muzical, debutând în „Şcoala Vedetelor”, apoi activând ca solistă, în Anglia. Fiul este medic stomatolog, dar şi preot, în Râmnicu-Vâlcea. „El are un cabinet de stomatologie şi, pentru că a fost plăcut de cei din jur când vorbea, i s-a propus să se facă preot. A făcut şi Facultatea de Teologie, din Sibiu, şi a fost făcut diacon şi preot. Este căsătorit şi are o fiică, Maria, studentă la Stomatologie. Spre deosebire de baiatul cel mare, care s-a facut medic stomatolog si care nu vrea sa auda de meseria noastra, Raluca a luat microbul de la noi. In afara de faptul ca a facut Facultatea de Psihologie si are un job in acest domeniu, Raluca are acum formatia Cabaret"

"„mi lipseste actoria. In acest domeniu aș fi vrut să am mai multă activitate. Daca as fi avut o experienta de viata ca actor, daca eram un actor bun si cunoscut, poate ca aveam o cariera mai serioasa. Asta este o neimplinire. Dar s-a dus momentul..." Dorin Anastasiu a facut si actorie, si balet. Primul rol pe care l-a primit a fost in „Pe malul stang al Dunarii albastre", film in care au mai jucat Gina Patrichi si Gheorghe Dinica. A contribuit la realizarea coloanei sonore a filmului "Mama", o coproductie francezo-romano-rusa facuta dupa "Capra cu trei iezi", dupa care au urmat cele doua Chirite. „Eu si Cornel Constantiniu eram cuconoseii Brustur si Cociurla, care le faceau curte Aristitei si Calipsitei. Actoria a ramas un dor neimplinit."

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro