La aproape 80 de ani, Cristian Popescu (născut pe 24 ianuarie 1944, la București), cel care a lansat hit-uri ca „Liliana” sau „Gabriela” și care cândva cânta în „Veronica” pentru Motanul Dănilă interpretat de Dem Rădulescu, încă dublează cu har vocile personajelor Disney! Are în spate șase decenii de activitate artistică, o carieră prodigioasă în muzică, teatru și film, câteva mii de spectacole și încă nu acceptă pensionarea. „N-o să mă pensionez atâta vreme când sunt apreciat dar n-o să frizez penibilitatea, mă voi exclude singur când n-o să mai pot face munca asta cum trebuie”, ne asigură artistul a cărui voce a dat viață personajelor copilăriei noastre, amintim celebrul ”Motan Dănilă”, interpretat de Dem Rădulescu. Și astăzi Cristian Popescu dublează personaje Disney, pentru filmele distribuite pe piața românească. ”Așa m-am născut, nu-i o chestie de vârstă să scot la iveală copilul din mine, când dublez în limba română personaje dragi copiilor”, consideră artistul, citat de jurnalistul Florian Gheorghe.

„Cânt de pe la 3 ani. Părinţii mi-au luat atunci un căluţ de lemn. Toată ziua mă bâţâiam pe el şi cântam “Amor, amor”, celebra melodie. Doar că eu spuneam “Abo, abo”, pentru că nu puteam să le pronunţ încă pe “M” şi “R”., povestea artistul pentru Jurnalul.ro. „Am fost angajat prin concurs ca prim-june comic la Teatrul Naţional de operetă “Ion Dacian”. Am colaborat cu Teatrul “Constantin Tănase” în revista „Veselie la 174” şi cu Circul Globus. Am apărut în spectacole de revistă ale teatrelor din Ploieşti şi Fantasio din Constanţa. Am jucat alături de Nicu Constantin, Alexandru Lulescu, Stela Popescu, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Nae Lăzărescu, Vasile Murariu, Ţociu şi Palade. I-am dublat în filme pe Octavian Cotescu, Liviu Ciulei, Virgil Ogăşanu, Dem Rădulescu (în cele două “Veronici”) şi pe Iurie Darie.”

Între anii 1963 – 1967 urmează cursurile Institutului de artă teatrală și cinematografică I.L.Caragiale din București, iar în anul 1969 urmează un curs de perfecționare de muzică ușoară, îndrumat fiind de compozitorii Edmond Deda și George Grigoriu. Debutează în anul 1963 într-un spectacol la București. Reușește cu ușurință să imite voci ale colegilor actori sau cântăreți, ceea ce l-a promovat în dublajul vocilor din filmele de desene animate.

Cel ce a scris istorie în muzică și teatru alături de personaje celebre precum Margareta Pâslaru, Corina Chiriac, Jean Constantin, Dem Rădulescu, Stela Popescu și Nicu Constantin mărturisește că muncește la cartea sa biografică, după jurnalele pe care le-a ținut întraga sa carieră. ”Turneele în care am fost nu vor mai fi niciodată. Românii nu mai au veselia de altădată, doar cei ce sunt în afara țării. Sunt dator să scriu acestă carte însă nu-i un semn că-mi pregătesc pensionarea. Pensionat sunt doar pe hârtie, iar cu retribuția ce o primesc, poți să o uiti”, recunoaște împăcat artistul a cărui carismă de invidiat se identifică dintotdeauna cu mustața sa ce i-a adus numai belele.

”Nu mi-am ras-o niciodată. Din cauza asta, am fost exclus și din programele televiziunii, că nu i-au plăcut mustăcioșii lui madam Ceaușescu. Am tot filmat cu clame să-mi strâng părul mai lung dar totul până la mustață”, își aduce aminte solistul școlit de compozitorii Edmond Deda și George Grigoriu, fost angajat al Teatrului de Operetă din București care a debutat pe scena Teatrului de revistă ”Constantin Tănase” în 1965.

Artistul a părăsit Bucureștiul pentru Brașov și consideră a fost cea mai bună alegere, o viață mult mai relaxantă în afara turneelor. ”Sunt 40 de ani de când am ales acest oraș căruia îi datorez o viață mult mai sănătoasă. Față de mulți colegi de scenă ce s-au dus, pe mine m-a ținut Dumnezeu. N-am fumat, n-am fost machitor și am făcut sport de performanță, tenis și handbal. Merg zilnic două ore cu bicicleta, fac exerciții cu ganterele și încă practic tenisul de câmp”, uimește artistul ce a jucat în zeci de filme din copilăria noastră, amintim: ”Veronica”, ”Veronica se întoarce”, Fram ursul polar”,”Saltimbancii”, ”Dragoste la zero grade” ori ”August în flăcări” și a creat și prezentat ”TipTop Minitop” la TVR.

„În turnee, cele mai mari reuşite le-am avut în Germania, la “Festivalul In­ter­na­ţional al prieteniei”, unde am re­pre­zentat România în 1971, în Israel, unde am fost de 15 ori, în Statele Unite şi în Canada. Am făcut turnee cu minunata Corina Chiriac, alături de formaţia Grup 74. Dădeam nişte concerte cu Corina de ridicam sălile în picioare! Am cântat şi alături de Toto Cutugno, Michael Hansen, Zarah Leander, Rika Zarai şi Baras Mancho.”

În interviul luat de Anca Stănescu pentru Jurnalul, Cristian Popescu își amintea: „Eram cu Dem Rădulescu la Tulcea, Babadag. Am fost invitaţi la o stână, unde gazdele ne-au servit cu caş, brânză şi smântână proaspătă. Nimeni n-a putut să mănânce smân­tâ­na, pentru că era greţoasă. Bi­banu’ ne-a reproşat acest fapt şi a băut pe nerăsuflate patru pahare de smân­tâ­nă. Bineînţeles că i-a fost rău! Era un mare gurmand. Cu Jean Constantin am amintiri de neuitat din tur­ne­e­le din Canada şi Statele Unite. Sea­ra, la spectacol, Jean înscena o ceartă cu mine. Mă acuza că am cheltuit aiurea şi că nu ne-au mai rămas bani pentru o sticlă de vin, ca să o bem după spectacol. Atunci să­rea câte un spectator să ne salveze. În pauză ne aducea patru-cinci sticle...”

Artistul are o colecție impresionantă de amintiri haioase: „În 1978, împreună cu Margareta Pâslaru, am fost în Mongolia la un festival in­ternaţional de muzică uşoară. L-am rugat apoi pe secretarul am­ba­sa­dei României de la Ulan Bator să ne ceară viza pentru China. Când ne-a spus că am primit negativ din Ro­mâ­nia mi-am dat seama că nici nu a cerut viza. M-am dus cu Margareta la Ambasada Chinei, ca să vedem ce ne trebuie. Am întâlnit un consul foarte drăguţ, care, spre stupoarea noastră, ne-a spus că nu ne trebuie nicio viză pentru China. Singura le­gătură dintre Ulan Bator şi Peking era un tren care pleca o dată pe săp­tă­mână. Aveam de parcurs vreo 2.700 de kilometri, trecând prin De­şer­tul Gobi, dar era păcat să nu fa­cem drumul. Am mers cu trenul trei zile, timp în care am ajutat şi o chinezoaică să treacă graniţa. Transporta patru aparate foto şi vreo 200 de ciocănele cu diamant de tăiat geamuri. Ne-a răsplătit cu câte o conservă de compot. La Peking am fost primiţi la Ambasada română cu de­o­sebită căldură. Am vizitat Zidul Chi­nezesc, Oraşul Interzis, Mor­min­te­le Dinastiei Ming. O săptămână de vis!”

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro